Acest grup taxonomic include peste 1000 de specii endoparazite în intestin la diferite specii de nevertebrate si vertebrate. Dimensiunile variaza între 1,5 mm si 90 cm, cele mai multe specii având însa 1-2 cm.

Corpul este împartit într-o trompa devaginabila, prevazuta cu cârlige recurbate (de unde si denumirea grupului - gr. acanthos - tep, kephalos - cap), un gât scurt si un trunchi. In partea anterioara a trunchiului se gasesc de asemenea câteva siruri de tepi cuticulari recurbati; acesti tepi, ca si cei de la nivelul trompei asigurând fixarea parazitului în tubul digestiv al gazdei. In repaus, trompa este retractata într-o teaca a trompei, situata anterior, în trunchi.

Organizatia interna

- Tegumentul prezinta la exterior o cuticula subtire sub care se gaseste hipoderma cu aspect sincitial. Hipoderma este groasa, fiind strabatuta de o bogata retea lacunara. In cadrul acestei retele lacunare, se disting doua canale mai mari, dispuse longitudinal, lateral sau dorso-ventral, si unul sau doua canale circulare situate la baza gâtului. In legatura cu canalele circulare se afla doua sau patru formatiuni saciforme - lemniscele - care contin lichid. Lichidul din aceste fornatiuni are rolul de sistem hidraulic, asigurând alaturi de musculatura retractoare si protractoare miscarile trompei. De asemenea, se pare ca lichidul din lemnisce are si rol nutritiv, hranind formatiunile din zona anterioara a corpului. In ceea ce priveste musculatura, sub hipoderma exista un strat de musculatura circulara si apoi unul de musculatura longitudinala, care alcatuiesc împreuna cu tegumentul un sac musculo-cutaneu. In legatura cu miscarile trompei se diferentiaza de asemenea musculatura longitudinala retractoare si protractoare.

- Cavitatea interna a corpului este un pseudocelom, organele interne nefiind învelite în splanhnopleura. In cavitatea interna a corpului se afla unul sau dou saci ligamentari, fixati superior prin ligamente, care învelesc gonadele (la paleoacantocefali exista un sac iar la arhiacantocefali si euacantocefali se afla doi, unul dorsal si altul ventral).

- Nutritia la acantocefali se realizeaza prin osmoza, aparatul digestiv lipsind; o parte din structurile digestive intra în componenta sistemului genital. De asemenea, lipsesc sistemele respirator si circulator.

- Sistemul excretor este de tip protonefridian. Excretia este asigurata de doua protonefridii bogat ramificate, canalele excretoare deschizându-se în zona terminala a gonoductelor.

- Sistemul nervos este regresat. La baza trompei se gaseste un ganglion de la care pornesc doua cordoane nervoase laterale posterior si o serie de nervi anteriori care inerveaza trompa. Organele de simt sunt si ele slab dezvoltate. Acantocefalii prezinta doar papile senzoriale tegumentare.

- Sistemul genital. Sexele sunt separate la acantocefali, existând de asemenea un dimorfism sexual evident - femela este mai mare decât masculul. Aparatul genital mascul este reprezentat de doua testicule voluminoase, situate în zona mediana a corpului. Cele doua canale deferente care pornesc de la testicule se reunesc într-un canal ejaculator la nivelul caruia se deschid si canalele excretoare colectoare. Tot aici se deschid si un numar de glande cimentare (sase la numar) a caror secretie are rolul de a sigila orificiul genital femel dupa împerechere. Canalul ejaculator se continua cu un penis scurt care se deschide într-o bursa copulatrix larga, situata terminal. Aparatul genital femel este compus dintr-un ovar situat în ligamentul central. Ulterior, ovarul se rupe, iar fragmentele sale se dezvolta într-un sac al ligamentului. Fecundatia este interna, iar ouale sunt eliminate la exterior printr-un sistem original de “triere” alcatuit dintr-un clopot uterin musculos, în forma de pâlnie, prin orificiul caruia nu pot trece în uter si mai apoi în vagin decât ouale embrionate, care sunt alungite. Ouale neembrionate, sferice, nu pot trece prin orificiul clopotului si se întorc în cavitatea interna printr-un orificiu de la baza clopotului; ouale ramân astfel în cavitatea interna a corpului pâna la maturarea lor completa. Segmentarea oului este de tip radial modificat, în urma segmentarii rezultând o stereoblastula.

Ouale eliminate în mediul extern odata cu fecalele gazdei pot fi ingerate de prima gazda - de regula o insecta terestra sau acvatica sau un crustaceu. In intestinul acesteia, oul eclozeaza si pune în libertate larva acantor, prevazuta cu 6 cârlige în zona anterioara. Aceata larva trece în cavitatea interna a insectei, unde se transforma în larva acanthela, care prezinta trompa invaginata. Daca aceasta gazda este consumata de un vertebrat, în intestinul acestuia acanthela îsi devagineaza trompa si se transforma în acantocefal tânar.

Din punct de vedere sistematic, acantocefalii se împart în trei clase: Archiacanthocephala, Eoacanthocephala si Palaeoacanthocephala.