Muzica: Giuseppe Verdi
Libretul: Arrigo Boito.
Dupa 16 ani de la "Aida" apare cea de-a doua lucrare din "Trilogia finala", "Otello" (1887), opera în patru acte pe un libret de Arrigo Boito, dupa drama cu acelasi nume de Shakespeare, suprema elaborare a gândirii muzicale verdiene, un punct terminus al melodramei italiene ridicata la rangul de drama muzicala. Libretul, excelent întocmit, retine din drama lui Shakespeare doar momentele si actiunile legate de cele trei personaje principale: Otello, Desdemona si Iago, trei tipuri de caracter al caror destin se interconditioneaza, conducând spre un puternic conflict tragic, a carui rezolvare este o adevarata prabusire. Actiunea extrem de închegata, cu o intriga puternica, cu situatii dramatice pasionante, cu personaje impunatoare prin caracterul lor, i-a oferit lui Verdi ocazia crearii unei opere în care forta, talentul si originalitatea s-au manifestat cu cea mai mare stralucire. Se remarca în primul rând unitatea dramaturgiei, data de continuitatea discursului muzical realizata printr-o subtila legare a scenelor între ele, iar în cadrul acestora, a momentelor de cânt, de recitativ, de folosirea mai accentuata a leit-motivelor ce se dezvolta în tesatura simfonica, de factura polifonica a muzicii si de contributia orchestrei la desfasurarea actiunii. Verdi impune si aici melodia ca principal mijloc de expresie, conferindu-i noi sensuri si noi dimensiuni. Adevarata culme a muzicii italiene, opera Otello s-a impus ca o mare capodopera, un model de sinteza creatoare a elementelor traditiei muzicii italiene cu cele mai noi orientari estetice contemporane. Premiera a avut loc la Milano, la Teatro alla Scala, pe 5 februarie 1887.
ACTUL I
Locuitorii insulei Cipru ocupata de venetieni, printre care Cassio si Iago, doi ofiteri ai lui Otello (guvernatorul maur al insulei), Desdemona (frumoasa sotie a acestuia), Rodrigo (un tânar nobil venetian) si localnicul Montano se afla strânsi la malul marii. Toti asteapta cu înfrigurare întoarcerea navei lui Otello, dupa o apriga lupta pe care acesta o purtase împotriva turcilor. Furtuna izbucneste. Corabia apare la orizont, dar se apropie cu greu de tarm. In sfârsit, acosteaza si aclamat de multime, Otello debarca si anunta victoria împotriva turcilor. Multimea ovationeaza, dar doi oameni îl privesc cu dusmanie pe Otello: Rodrigo, îndragostit de Desdemona si Iago, care îsi uraste de moarte comandantul fiindca nu a fost ridicat la rangul pe care socotea ca-l merita. Se aprind focuri si petrecerea începe. Nebanuit de nimeni, Iago urzeste un plan diabolic, menit sa-l distruga pe Otello. Il consoleaza pe Rodrigo, sfatuindu-l sa nu piarda speranta împlinirii visurilor sale de dragoste, apoi, acelasi Iago, îl îndeamna pe Cassio sa bea pahar cu pahar, desi, în curând, tânarul capitan trebuie sa intre în garda. Perfid, Iago atrage atentia nobilului Montano asupra starii în care a ajuns Cassio si îl cheama pe Rodrigo sa adreseze celui ametit cuvinte jignitoare. Cei doi tineri se înfrunta, dar lupta dintre ei este întrerupta de aparitia lui Otello si a Desdemonei. Judecându-l aspru pe Cassio, guvernatorul îl destituie. Multimea se împrastie. Ramasi singuri, Otello si Desdemona se îmbratiseaza cu dragoste.
ACTUL II
Pentru ca nu a putut obtine iertarea stapânului sau, Cassio cere sfatul lui Iago si, la sugestia acestuia, se adreseaza Desdemonei. Bucuros ca totul se desfasoara conform planului, Iago da glas credintei sale neclintite în fortele raului, vicleniei si minciunii. Apropiindu-se de Desdemona, Cassio îi cere acesteia sa-l ajute sa obtina iertarea lui Otello. Cei doi tineri sunt zariti de catre maurul caruia, prin vorbe cu doua întelesuri, Iago îi strecoara în suflet gelozia. Locuitorii Ciprului îi ofera Desdemonei flori si daruri. Zâmbind, aceasta se apropie de Otello cerându-i fara ocolisuri, bunavointa pentru Cassio; Otello o refuza cu duritate. Intâmplarea vine în ajutorul lui Iago. Sotia sa, Emilia, a gasit o frumoasa batista pe care Desdemona o primise de la sotul ei si a pierdut-o. Din disparitia acestei batiste Iago îsi va face cea mai puternica arma cu care îl va doborî pe Otello. "L-am auzit pe Cassio rostind în somn numele Desdemonei !", sopteste Iago la urechea lui Otello. "Cassio are batista pe care tu i-ai daruit-o sotiei tale !", continua el. Otello sufera groaznic, si este gata sa se razbune pe aceea care l-a înselat. Mimând supunere si devotiune, Iago se obliga sa-i mai ofere o dovada zdrobitoare a necredintei Desdemonei.
ACTUL III
Incertitudinea îl chinuie pe Otello. Nebanuind nimic, Desdemona îi cere, din nou, iertare pentru Cassio. Otello izbucneste cu gelozie si îi cere Desdemonei batista pe care i-o daruise. Ea nu mai stie unde se afla batista. Innebunit de banuieli, Otello îi arunca cuvinte jignitoare si ramâne surd la încercarile Desdemonei de a se dezvinovati. Iago continua sa unelteasca: îi propune lui Otello ca, ascuns fiind, sa asculte o discutie între el si Cassio. Indragostit de Bianca, dar fara a-i pronunta numele, tânarul comandant îi povesteste lui Iago despre întâlnirile sale de dragoste: Iago face în asa fel încât Otello sa creada ca femeia despre care Cassio vorbeste, cu atâta usurinta, este Desdemona. In plus, Iago strecurase în camera lui Cassio batista Desdemonei pe care acesta o tinea, acum, în mâna. Otello este definitiv convins - Desdemona l-a înselat. Un trimis al Senatului din Venetia, Lodovico, îl anunta pe Otello ca este chemat sa participe la marele consiliu al Republicii. In timpul absentei, Cassio îl va înlocui pe guvernatorul Ciprului. In prezenta ambasadorilor, Otello nu se mai poate stapâni si îsi insulta sotia. Victoria lui Iago este deplina. In noaptea care va urma, Rodrigo îl va ucide pe Cassio, iar Desdemona va muri si ea.
ACTUL IV
In camera sa, Desdemona se pregateste de culcare. Chinuita de presimtiri negre, îsi aminteste un cântec ascultat în copilarie, cântecul salciei. Asteptându-si sotul, tânara femeie rosteste o rugaciune, apoi adoarme. Otello vine hotarât sa o ucida pe aceea care i-a înselat dragostea si încrederea. Nimic nu-l poate opri. Desdemona moare rostind, "sunt nevinovata !". Agitata, Emilia vine sa-si anunte stapânii ca, lovit de moarte în lupta cu Cassio, Rodrigo a dezvaluit toate planurile lui Iago si descopera îngrozita trupul neînsufletit al Desdemonei. Atrasi de tipetele ei, sosesc Cassio, Iago si Lodovico. In fata tuturor, Emilia marturiseste ceea ce stia despre intriga tesuta în jurul batistei pierdute. Otello ordona arestarea lui Iago, apoi înfigându-si un pumnal în piept se prabuseste alaturi de cea care a murit nevinovata.