Muzica: Wolfgang Amadeus Mozart
Libretul: Lorenzo da Ponte
Premiera operei "Don Giovanni" a avut loc la Praga, la "Ständertheater", pe data de 29 octombrie 1787 sub conducerea muzicala a compozitorului.
ACTUL I
Plimbându-se prin fata casei comandorului, Leporello mormaie înciudat. S-a saturat de înjosirile si mai ales de emotiile pe care i le ofera cu darnicie stapânul sau. Cu fata ascunsa sub o masca, Don Giovanni coboara grabit scarile casei, urmat de Donna Anna, fiica comandorului. Revolta împotriva necunoscutului, care a sedus-o, se amesteca în sufletul ei cu admiratia pentru farmecul lui irezistibil. Scena aceasta ciudata este întrerupta de aparitia comandorului, care zarindu-l pe necunoscut, trage spada. Bratul sau se va pleca însa în fata tineretii. Lovit de moarte, comandorul se prabuseste. Don Giovanni se mistuie în întunericul noptii. In fata corpului neînsufletit al batrânului, Donna Anna jura sa se razbune. Don Ottavio, logodnicul ei, o va ajuta. Abia scapat din aceasta primejdioasa aventura, Don Giovanni e gata sa se lase antrenat într-o alta, tentat de silueta atragatoare a unei femei pe care o zareste în strada. Dezamagit, când îsi da seama ca a reîntâlnit-o pe Donna Elvira, fosta lui iubita care-l urmareste cu reprosurile si dragostea ei, Don Giovanni se face nevazut, lasându-l pe Leporello sa rezolve situatia. Siretul valet va sti într-adevar sa se descurce. El o consoleaza pe Donna Elvira, aratându-i catalogul impresionant, neîncheiat înca, al victimelor stapânului sau. Intre timp, Don Giovanni îsi alege o noua victima: mireasa lui Masetto - frumoasa Zerlina. Nuntasii sunt poftiti sa petreaca la palatul sau, dar Masetto care a priceput intentiile cavalerului, nutreste gânduri de razbunare. Leporello face tot posibilul ca sa-l linisteasca, în timp ce stapânul sau încearca cu abilitate s-o convinga pe Zerlina de sinceritatea sentimentelor sale. Aparitia inoportuna a Donnei Elvira îi strica planurile si nefericita femeie îi dezvaluie Zerlinei crudul adevar, pe care ea însasi îl aflase de la Leporello. Donna Anna, împreuna cu Don Ottavio vin sa-i ceara lui Don Giovanni sprijinul pentru descoperirea ucigasului comandorului. Sovaind o clipa, cavalerul le promite cu seninatate tot concursul sau. Donna Anna a recunoscut însa glasul necunoscutului care i-a adus nefericirea. In acest timp elegiacul ei logodnic o asigura înca o data de dragostea si credinta lui. In gradina palatului sau, Don Giovanni e mai vesel ca oricând. Serbarea pe care o da în cinstea Zerlinei e grandioasa. Cei doi logodnici, Masetto si Zerlina s-au împacat, dar aparitia lui Don Giovanni stârneste din nou gelozia lui Masetto. In gradina au aparut trei oaspeti mascati: Dona Elvira, Donna Anna si Don Ottavio. Invitati de Leporello, ei patrund în palat. Nepasator, surâzator si ceremonios, Don Giovanni nu da multa atentie oaspetilor, preocupat de izbânda sa care, de aceasta data însa, va întârzia sa vina. Sarind în ajutorul Zerlinei, dezvaluindu-si identitatea, Donna Elvira, Donna Anna si Don Ottavio îl acuza pe cavaler de crimele savârsite. Descoperit, Don Giovanni îsi face loc cu spada în mâna si dispare în adâncurile palatului.
ACTUL II
Imbracat cu hainele stapânului sau, Leporello patrunde în apartamentul Donnei Elvira. Inselata de cuvintele patimase pe care i le sopteste cel pe care îl crede iubitul ei, Donna Elvira dispare împreuna cu Leporello. Nestingherit, Don Giovanni îsi poate adresa cuvintele de dragoste cameristei Donnei Elvira. In locul celei asteptate îsi face aparitia Masetto cu o ceata de oameni înarmati dupa el. Luându-l drept Leporello, din cauza hainelor, Masetto asculta sfaturile lui Don Giovanni, trimitându-si oamenii care încotro, în cautarea presupusului stapân. Dându-si seama prea târziu de eroare, Masetto încaseaza o bataie strasnica de la Don Giovanni, care dispare în noapte, dar mângâierile Zerlinei îl vor consola. In acest timp Leporello a ajuns cu Donna Elvira în gradina casei comandorului. Incercând sa fuga, se vede înconjurat de dusmanii stapânului sau care hotarasc fara sovaire moartea vinovatului. Dezvaluindu-si identitatea, Leporello reuseste sa scape. Coplesita de durere în fata acestei noi mârsavii pusa la cale de Don Giovanni, Donna Elvira se simte totusi cuprinsa de mila si compasiune, presimtind ca pedeapsa nu va mai întârzia. In cimitirul unde s-a ascuns împreuna cu Leporello, Don Giovanni zareste statuia comandorului ucis. Batându-si joc de el, îl invita la serbarea pe care o da în acea seara la palatul sau. Spre groaza lui Leporello, statuia pare a înclina capul în semn de încuviintare. O voce de tunet îi anunta lui Don Giovanni apropiatul sfârsit. Fara a lua în seama cumplitul avertisment, cavalerul pleaca nepasator. Donna Anna încearca sa explice sentimentele ce o leaga, în ciuda dorintei ei, de Don Giovanni. Jucând dubla comedie a razbunarii filiale si a fidelitatii fata de logodnicul ei, ea nu urmareste de fapt decât sa se razbune pe seducatorul care a abandonat-o si pe care l-ar prefera oricând molatecului Don Ottavio. In palatul sau, Don Giovanni ia masa. E vesel si fredoneaza câteva din melodiile la moda, între care si o celebra arie din opera "Nunta lui Figaro". Donna Elvira face o ultima încercare de a redobândi dragostea cavalerului. Sperantele sale se lovesc însa de un dispret jignitor. Retragându-se, Donna Elvira ramâne împietrita în prag. La fel si Leporello: statuia comandorului urca amenintatoare scarile. A venit sa-si împlineasca razbunarea. Flacarile se ridica din toate partile, zidurile se prabusesc, ultima clipa a lui Don Giovanni a sosit. Atingându-l, mâna statuii îi transmite fiorul înghetat al mortii. Viata îsi reia cursul ei normal. Amintirea cavalerului va dainui însa pentru toate cele care l-au cunoscut, chiar si pentru o clipa doar, daruirea; si în sufletul îndurerat al Donnei Elvira, si chiar în acela al Donnei Anna, care îi cere logodnicului ei ragazul unui an de gândire pâna la casatorie.