"Flautul fermecat" este ultima opera compusa de Mozart. La îndemnul impresarului Schikaneder, care scrie libretul, dupa o povestire de Liebeskind, conceput sub forma unui "Singspiel" (partile muzicale alterneaza cu proza), Mozart scrie aceasta "chintesenta a artei", cum a denumit-o Wagner, "improvizând o capodopera de gen cu o perfectiune ce nu a putut fi depasita si care, greu, ar mai putea fi atinsa". Multi muzicieni considera "Flautul fermecat" si nu "Requiem"-ul, ca testament spiritual al artistului. Genialitatea muzicii lui Mozart a facut ca aceasta lucrare sa dureze în timp. Compozitorul a dirijat premiera la Viena într-o sala saracacioasa care datorita "Flautului fermecat" si fondurilor aduse de el a devenit "Theater an der Wien". Mozart nu s-a bucurat pe deplin de triumful operei sale îmbolnavindu-se grav. Premiera operei "Flautul fermecat" a avut loc la Viena, pe data de 30 septembrie 1791, sub conducerea muzicala a compozitorului.

ACTUL I
Fiind urmarit de un monstru, printul Tamino îsi pierde cunostinta. Cele trei Doamne îl salveaza dar, la trezirea sa, pasararul Papageno se lauda ca el a facut-o. Doamnele reapar, nu numai pentru a-l pedepsi pe pasarar pentru minciuna, dar si pentru a încredinta lui Tamino portretul fiicei Reginei noptii, pe care acesta va trebui sa o salveze de temutul Sarastro. Insasi Regina vine sa întareasca aceasta rugaminte. Tamino primeste ca arma un flaut fermecat, iar Papageno un joc de clopotei. In tarâmul lui Sarastro, Pamina sufera din cauza paznicului Monostatos, care o doreste. Papageno apare si îi spune ca Tamino o va salva. De la un Preot, Tamino afla ca Sarastro nu este un tiran, ci un mare învatat. In fine, cei doi tineri se vor întâlni, dar garzile îl conduc pe Tamino la Sarastro. Acesta îi explica lui Tamino ca Pamina este protejata de el împotriva influentei nefaste a Reginei. Cei doi nu se vor putea uni decât dupa ce vor trece prin Templul Incercarilor.

ACTUL II
In fata preotilor, Sarastro arata ca Tamino si Pamina sunt sortiti unul altuia. Prima încercare este Tacerea, pe care Tamino o învinge, nu însa si Papageno. Regina noptii vrea s-o convinga pe Pamina sa-l ucida cu un pumnal pe Sarastro, dar ea refuza. Intre timp, lui Papageno, o batrâna oribila îi ofera sa bea apa, spunând ca-i este iubita. La sunetul flautului, Pamina se apropie si, neîntelegând tacerea lui Tamino, se crede parasita. Preotii anunta o a doua încercare, sfatuindu-i pe cei doi tineri sa-si ia ramas bun. Pentru ca Papageno a gresit, are de ales între batrânica sau pedeapsa. Resemnat accepta casatoria si are surpriza sa vada, alaturi de el, o încântatoare Papagena. Paminei, care vrea sa se sinucida, trei mesageri îi spun ca Tamino o iubeste, oprind-o de la gestul fatal. Probele care urmeaza vor fi trecute de amândoi - Apa si Focul. In sunetul flautului, ei le înfrunta victoriosi, în aclamatiile triumfatoare ale întregii asistente. Papageno, ramas singur, vrea sa se spânzure, dar cei trei mesageri îl sfatuiesc sa cânte din clopotei. Deîndata Papagena reapare spre fericirea lui. Degeaba mai încearca Regina noptii sa se razbune. Intreaga ei suita va fi înghitita de întunericul etern. Intr-o stralucitoare lumina, Tamino si Pamina sunt primiti de Sarastro, care îi uneste în sunetele vocilor celeste.