Vanatorii  de eclipse

               Pentru ei nu exista vacante fara soare…”negru”. Ei sunt cateva sute de oameni , care sunt in stare sa lase totul balta pentru a da de urma unui vanat aparte: “totalele”. Aventurile lor sunt cateodata rocambolesti. Dar emotia este prezenta mereu.
               “Este un adevarat drogat care are nevoie de fotografia sa, este un posedat. El poate fi la fel de bine profesor, avocat ,doctor sau instalator ,dar el este inainte de toate pasionat.Doza sa ? o totala la fiecare  doi ani cel putin . “
               Acesti vinatori, printre care Fred Espenak ,Yves Delaye, Patrick Poitevin si alti cativa sunt capabili sa plece in Vietnam, in Kenya sau in Australia ptr a merge sa caute un fior care va dura cel mult 7 minute si 30 de secunde .Vinatul lor ? Un fenomen natural rar : o eclipsa totala de Soare .
               Fred Espenak pastreaza o amintire emotionanta a “primei sale dati” : “Prima experienta e destul de greu de descris . Citisem multe povestiri despre eclipsa , dar sa o traiesti in direct nu se aseamana cu nici o alta experienta . Sa vezi aceasta umbra la orizont , apoi cerul care se intuneca brusc , planetele care apar , discul negru si haloul delicat dar inceredibil de frumos care inconjoara Soarele … Inima ti se entuziasmeaza si, urcand din adancul sufletului, o voce soptita va spune ca ceva cu totul neobisnuit este pe cale sa se produca. Impresia este incredibila, aproape primitiva. Si simti atunci un fel de legatura, un fel de simpatie pentru aceia care cu secole in urma erau inspaimantati de acest fenomen. Chiar daca in zilele noastre se stie ca nu inseamna nicidecum ca ar fi o prevestire rea.
               In panoul sau de trofee de vanatoare se afla 14 eclipse totale dintr care 12 sunt perfect observate.Eclipsa totala reprezinta culmea eclipselor ;celelalte eclipse, cu toate ca sunt interesante si ele, nu ne permit sa vedem coroana solara, planetele,cerul intunecat. Astfel trebuie sa te asezi in punctul exact,cu riscul de a merge in locurile cele mai dificile ale globului. Drumurile lui Fred Espenak l-au purtat deasemenea si in Kenya, in Mauritania ,in Mongolia ,in Insulele Java , in Canada ,Mexic , Bolivia, Columbia , in Antile si prin alte parti.
               Astazi astronom in Goddard Space Flight Center ,in cadrul NASA, specialist in spectroscopia infrarosie a planetelor, el a reusit gratie tenacitati sale sa transforme pasiunea sa pentru eclipse in adevarate activitati. De-a lungul anilor el si-a petrecut week-end-urile la crearea programelor informatice pentru calculul eclipselor.Sub conducerea lui sunt  publicate din ’90  6 reviste”Stiri despre   eclipse”(cate o revista pentru fiecare eclipsa totala de Soare). Disponibile pe Web sau ca revista, aceste publicatii contin numeroase harti, tabele, anticipari de traseu, previziuni meteo, durata: tot ceea ce trebuie sa stii pentru a pregati observarea unei eclipse.
               Yves Delaye le utilizeaza ,de altfel, pentru a–si  organiza calatoriile. Prima sa campanie de anvergura a fost pentru eclipsa totala din Niger din 1973. Dorind sa filmeze evenimentul el formeaza o societate de productie si lanseaza operatiunea “10007” adica 10000 km parcursi in 7 minute de eclipsa.
               Realizeaza cu aceasta ocazie prima traversare a desertului Sahara dus-intors pe pista de la Tamanrasset. Din 1980 el organizeaza pentru altii, novici sau pasionati , aceste lungi “safariuri ale eclipselor”.
Aceste calatorii nu se limiteaza desigur la simpla observare a acestui moment rar. Ele sunt deasemene o ocazie de a descoperi tinuturile traversate si populatia lor. Fizic acest lucru nu inseamna
odihna ,relaxare.”Este un adevarat sport, la nivelul la care il practici. Trebuie sa transporti materialul,sa-l verifici pe tot. In momentul eclipsei simti o teribila ridicare a adrenalinei tale.”
               Pasionatii se intalnesc deseori , drumurile l-i se inersecteaza in aeroporturi ,hotele , se informeaza reciproc. Dar vanatorii de eclipse sunt in general niste singuratici. Scopul lor : sa gaseasca cel mai bun unghi de observare ,  cu clima cea mai avantajoasa si departe de aglomeratiile umane.
               Patrick Poitevin  este unul dintre acestia. Acestui belgian de 40 de ani nu I-a scapat nici macar o eclipsa solara incepand cu 1981. Mai rau: le-a urmarit pe toate , pe cele anulare si chiar pe cele partiale inca din 1993 , ceea ce face ca el sa efectueze cel putin 2 calatorii pe an. Fara a fi insa egoist , el ceaza pe Internet in decembrie ‘97 primul grup de discutie despre eclipse. El aduna astazi 190 de aderenti originari din 37 de tari , toti foarte pasionati de asta.
                Ca toti omologii lor Patrick  Poitevin are cu siguranta in obiectiv ziua de 11 aug. ’99 .
                Dispretuind Europa  care risca sa atraga mari masa de oameni ,  el va prefera Iranul pentru a profita de spectacolul in cele mai bune cinditii cu putinta.Pentru anul urmator are de facut o alegere dureroasa : “Sunt 4 eclipse partiale si nu pot lua de 4 ori cate o saptamana de vacanta. Polul Sud si Patagonia costa prea mult ; voi merge asadar in Canada si Spitzberg” … spune el cu o nota de regret in voce.
                 Ca si cum viata unui vanator de eclipse n-ar fi mereu o placere …