Istorie

              Egiptenii, cu 4200ani i.d.Ch. aveau suficiente cunostinte astronomice pentru ca fetele piramidelor sa fie orientate pe directia punctelor cardinale cerea ce dovedeste ca egiptenii stiau sa determine cu precizie meridiana locului. Renumele preotilor egipteni a facut sa vina la ei ilustrii filozofi greci: Thales, Pitagora, Platon ca sa se instruiasca in tainele cerului.
              Cu mai mult de 2000 de ani inaintea erei noastre astronomia era la mare cinste la chinezi si de la ei vin vechile observatii; studiul stelor era la ei baza ceremoniilor religioase.
              Cu 1000 de ani i.e.n. caldeenii  au fost adeptii astronomiei si preotii lor erau buni cunoscatori ai acestei stiinte, cunoscand multe legi. Ei au descoperit perioada de 223 de lunatii sau de 18 ani si 11 zile, numita perioada Saros, care repoducea periodicitatea eclipselor si deci le permitea sa le si prezica. De la ei avem primul document astronomic cunoscut: observatiile a 3 eclipse de Luna in anii 720 si 719 i.e.n.

                    Aristotel (384-322i.e.n.)
              A dat prima metoda de masurare a circumferintei Pamantului. Dar valoarea gasita pntru raza Pamantului a fost de 2 ori mai mare decat cea reala.
 

                    Eratostene (276 i.e.n)
              A facut prima masuratoare exacta a razei Pamantului.
              El a observat ca la solstitiu de vara Soarele trece exact la zenitul orasului Syene  (Assuan azi) asezat pe tropicul Racului. Ca dovada numai in acea zi Soarele se reflecta in apa fantanilor. Dar la Alexandria, Soarele nu se reflecta nici o data. Cunoscand ca cele 2 orase se afla pe acelasi meridian,masurand la Alexandria distanta zenitala a Soarelui la amiaza in ziua solstitiului de vara, a gasit-o de 7º 12´, (1/50 din cerc). Stiind ca distanta Alexandria – Syena este de 5000 stadii, Eratostene gaseste ca meridianul terestru are
50 x 5000 = 25000 stadii. In calcule Eratostene rotunjeste cifra la 700 stadii, deci si  lungimea cercului la 252.000 stadii, ceea ce face 39.690.000m, rezultat apropiat de valoarea de azi adica 40.000.800m.
 
                    Thales (640-548 i.e.n.)
              Stia sa determine anotimpurile, diametrul Soarelui; a descoperit cauzele eclipselor de Soare si de Luna.

                    Pitagora (sec.6 i.e.n.)
              A fost primul care a afirmat ca Pamantul si Soarele au forma sferica.El invata pe discipolii sai ca planetele si Pamantul se rotesc in jurul Soarelui si ca Pamantul se roteste in jurul axei lui.

                     Meton (sec V i.e.n.)
              A descoperit ciclul lunar de 235 de lunatiuni, ciclu care aduce aceasi faza a Lunii in aceasi perioada a anului. Acest ciclu a fost gasit asa de admirabil de contemporanii sai incat l-au scris in cifre de aur pe templul Minerevei, de unde si numele de numar de aur.
                    Aristarque (281 i.e.n.)
              A masurat diametrul aparent al Soarelui, a facut prima evaluare a distantei sale fata de Terra si a reinviat pentru moment ipoteza ca Soarele este in centrul Sistemului Solar, ipoteza heliocentrica.

                    Hipparh
               Lui i se cuvine titlul de creator al astronomiei matematice. Cu 1500 de ani inaintea lui Kepler si Newton, acest om de geniu a stabilit legatura intre astre din punct de vedere al marimii, al distantelor si a miscarilor lor. Lui ii datoram primul catalog de stele. El a descoperit precesia echinoctiilor si neegalitatea miscari proprii a Soarelui. Nu putem sa nu admiram asemenea lucrari realizate cu mijloace asa de simple. Hiparh a aratat cum putem fixa pozitia unui punct la suprafata Pamantului prin longitudinea si latitudinea sa; tot el a inventat si perfectionat si Trigonometria sferica, absolut indinspensabila astronomilor. Se vede deci cat de mare si de fecunda a fost opera astronomului grec.

                    Ptolemeu (sec.2 e.n.)
              Lui ii datoram cunoasterea lucrarilor lui Hiparch, care au disparut sub forma lor originala. El le-a concentrat in opera sa Almagestul, care rezuma toata stiinta omeneasca la epoca cand a fost scrisa, anul 130 dupa Cristos. Ptolemeu a fost un mare erudit si el e autorul “sistemului lui Ptolemeu” care explica miscarile planetelor si a Soarelui in jurul Pamantului, sistem care a prins radacini asa de puernice in stiinta pe care o invatam, ca o lege de credinta, incat a durat 14 secole. Crezand ca totul in lumea asta a fost creat pentru om si luand miscarea zilnica aparenta a Soarelui ca o miscare reala, si cum miscarea circulara si uniforma era reprezentata cea mai completa a perfectiunii, a facut ca Ptolemeu sa considere ca Soarele si Luna descriu in jurul Terrei cercuri perfecte cu o miscare uniforma. Dar acest mod simplu de reprezentare nu era suficient pentru planete; el a recurs atunci la o conceptie mai complicata si realizeaza miscarile circulare introducand epiciclurile, adica cercuri ale caror centre se miscau pe alte cercuri numite deferent.
 
                    Copernic (1473 - 1543)
              Izbit de complexitatea sistemului lui Ptolemeu, calugarul polonez Copernic cauta o conceptie mai simpla a Universului si o va gasi, de aceea poate fi considerat ca fondatorul astronomiei moderne. El a citit ipoteza lui Pitagora cu Soarele imobil si translatia planetelor in jurul lui; servind apoi numeroase observatii si prin calcule el a stiut sa dea fiinta la ceea ce nu era decat schitat de Pitagora.
              El a adus astronomiei un imens progres facand sa dispara pentru totdeauna prima greseala a lui Ptolemeu, ca Pamantul este in centru, ipoteza geocentrica.Miscarile planetelor se explicau de acum in mod simplu si natural si o parte din miscarile circulare cu care Ptolemeu incurcase astronomia dispareau.
              Copernic publica sistemul sau in opera: De revolutionibus orbium coelestium care a aparut in anul mortii lui. Se povesteste ca primul exemplar i-a fost remis pe patul de moarte.

                    Galileo Galilei (1564 - 1642)
              A construit pima luneta pe care a indreaptat-o spre cer la 7 ianuarie 1610 in piata Venetiei. Acest instrument a facut ca o parte din  obiectiile sistemului lui Copernic sa fie verificate. Galilei observa fazele lui Venus; descopera petele solare si rotatia Soarelui in jurul axei sale, descopera  primii 4 sateliti ai lui Jupiter.
              Fiind un sustinator al lui Copernic in anul 1633 este judecat de tribunalul inchizitiei si obligat ca in genunchi sa se lepede de teoria heliocentrica a lui Copernic. Se atribuie lui Galileu expresia celebra  E pur simuove (si totusi se invarteste) (Pamantul) pe care a pronuntat-o la iesirea din tribunal dupa ce a scapat de rug.
              In 1992 papa Ioan Paul al 2-lea retrage acuzatiile aduse lui Galileo Galilei de inchizitie in anul 1634.

                    Giordano Bruno (1546 - 1601)
              Fiind tot un sustinator infocat al teoriei heliocentrice a lui Copernic este  ars pe rug in 1601.

                   Tycho - Brahe (1546 - 1601)
              Acest astronom danez prin numarul si calitatea observatiilor pe care le-a facut a pregatit caile la enuntul final al miscarilor corpurilor ceresti. El fiind unul dintre cei mai mari observatori care au existat vreodata, mai ales ca toate observatiile pe cae le-a facut au fost cu ochiul liber.

                    Kepler (1571-1630)
              A fost rezervat geniului lui Kepler sa scoata la lumina legile miscarilor planetare, care inlaturau a II-a greseala  a legii vechi: miscarea circulara.Folosindu-se de colectia de observatii a planetei Marte realizata timp de 35 de ani de Tycho-Brahe, Kepler arata ca ipotezele lui Ptolemeu – miscarea circulara si uniforma- dadeau nastere in aceste observatii  erori de pana la 8 minute.Kepler refacand calculele de 70 de ori a ajuns la concluzia ca Marte descrie o elipsa in care Soarele ocupa unul din focare astfel incat raza vectoare dusa de la planeta la Soare descrie arii proportionale cu timpul. Astfel el a descoperit si demonstrat cele 3 legi care ii poarta numele.
 
                    Issac Newton (1642 - 1727)
               Fiiind cunoscute curbele descrise de planete, in 1665 Issac Newton a descoperit legea atractiei universale care justifica deplasarea planetelor in jurul Soarelui. Ca o prima consecinta a acestei legi, Newton descopera si natura curbelor descrise de comete precum si cauza perturbatiilor in miscarea Lunii, aceea a precesia echinoctiilor datorita actiunii satelitului nostru asupra umflaturii ecuatoriale a Terrei, aceea a mareelor carora le-a dat prima explicatie. Tot el a indicat adevarata forma a Pamantului- aceea a unui elipsoid.
               El este descoperitorul calculului infinitesimat.
               In fizica descopera spectrul solar si inventeaza telescopul care-i poarta numele precum si sextantul. A fost un: matematician, fizician si astronom de prim rang.
               Toate lucrarile sale sun cuprinse in lucrarea intitulata: Principii ale filozofiei naturale (1687) despre care Lagrange spune ca este “ cea mai inalta productie a spiritului omenesc”.