Asteroizii

               Asteroizii sunt planete mici care se invirtesc in jurul Soarelui pe orbite eliptice aflate între cele ale lui Marte si Jupiter. Denumirea de asteroizi e improprie, avand in vedere ca latinescul “astrum” se traduce prin “stea”. De aceea, in lumea astronomilor, se prefera notiunea de mici planete sau planetoizi.
               Istoria descoperirii micilor planete incepe cu mai bine de un secol inaintea gasirii primului planetoid.
               Kepler atrasese atentia ca valorile distantelor fata de Soare ale celor sase planete cunoscute pana atunci trebuie sa fie legate intre ele printr-o lege matematica. Aceasta este gasita in anul 1724 de C. von  Wolff si J.D.Titius; este cunoscuta sub denumirea de legea empirica a lui Titius - Bode. Forma legii este a = 0,4 + 0,3 ** 2 **n si pentru   n = 0, 1, 2, 4, 5 se obtin cu aproximatie valorile distantelor de la Soare la Mercur, Venus, Pamant, Marte, Jupiter si Saturn. Renumele legii Titius-Bode creste in 1781 cand W.Hershel descopera planeta Uranus a carei semiaxa mare verifica legea pentru n=6.
               Lipsa unei planete care sa corespunda lui n = 3 face pe multi sa creada ca intre Marte si Jupiter se afla o a opta planeta, nedescoperita inca.
               Primul asteroid a fost gasit de GuiseppePiazzi, care l-a descoperit revizuind o veche harta a cerului. Initial, Piazzi crede ca este o cometa, dar pana la urma se convinge ca este o planeta si o numeste  Ceres - Ferdinandea; astazi ea este cunoscuta sub numele mai simplu de Ceres.
               Dr.W.Olbers cerceteaza bolta cereasca si, la 28 martie 1802, are norocul sa observe un nou corp ceresc care se deplasa in acel moment prin apropierea lui Ceres. Se descopera astfel o noua mica planeta pe care Olbers a botezat-o Pallas.
               La 1 septembrie 1804, astronomul Harding descopera a treia mica planeta - Juno. Trei ani mai tarziu, la 29 martiie 1807, Olbers gaseste a patra planeta - Vesta.
               Karl Ludwig Henke, astronom amator, caut? timp de 20 de ani, noi mici planete. Munca titanica ii este rasplatita la 8 decembrie 1845, cand descopera a cincea mica planeta - Astraea - iar apoi in iulie 1847 pe cea de-a sasea - Hebe.
                Intre timp calitatea instrumentelor optice se imbunatateste, fapt care duce la inceperea unei adevarate vanatori de planetoizi. Parizianul Herman Goldschmidt descopera 14 mici planete, Robert Luther – 17, iar austriacul Johan Palisa stabileste recordul cu 121 de planete. In 1891 Karl Reinmuth gaseste 262 de planete, record care nu a mai fost inca atins de nici un astronom. Datorita in primul rand metodei fotografice, se ajunge in anul 1923 la cea de-a 1000-a planeta descoperita.
                Datorita formei neregulate, luminozitatea lor variaza in functie de modul in care reflecta lumina Soarelui. Exista in prezent si o clasificare a asteroizilor, din punct de vedere al compozitiei chimice. Sunt cunoscute trei grupe, prima cuprinzand planetoizi pietrosi, asemanatori unor tipuri de meteoriti, a doua pe cei formati preponderent din silicati, iar cea de-a treia, cea mai mica, cuprinzand pe cei in care ponderea mare o detin alte metale. Desigur, cercetarile in aceasta privinta sunt doar la inceput, asa ca se asteapta noi date care sa completeze cunostintele existente.