“Hristos a înviat!”
“Adevarat a înviat!”
Pastorala la Învierea Domnului a Prea Sfintitului Dorimedont, episcop de Edinet si Briceni

Hristos a înviat!
Aceste cuvinte, pe care crestinii le repeta acum în toata lumea, în toate limbile, sînt ceea ce avem de spus noi lumii, ele sînt Evanghelia însasi. Tot Noul Testament, toata stradania si predica apostolilor, toata istoria de 2000 de ani a Bisericii se cuprinde în aceste cuvinte:
„Hristos a înviat! Adevarat a înviat!”
Am bucuria sa rostesc si în acest an cuvintele vietii vesnice, cuvintele bucuriei, pe care vi le trimit prin gurile preotilor, fratii mei întru Domnul si împreuna slujitori la Sfîntul altar al lui Hristos, pentru ca nu noi, ci Duhul vesteste aceasta veste, precum zice si Apostolul Ioan, ca „nimeni nu poate marturisi pe Hristos în trup, decît în Duhul Sfînt”. Si în aceasta noapte, noi toti „cu o inima si cu o gura”, asa cum ne rugam în Liturghie, marturisim Învierea cea din morti a Domnului si Mîntuitorului nostru Iisus Hristos:
„Hristos a înviat!”
Sfîntul Serafim de la Sarov, atît de iubit de noi, traia atît de intens aceste cuvinte, încît le repeta nu numai în perioada obisnuita de noi, ci în decursul întregului an. „Nu-i vreme de mîhnit, bucuria mea – îi întîmpina Sfîntul pe cei ce veneau la dînsul – Hristos a înviat!” Hristos a înviat si orice pricina a mîhnirii noastre s-a spulberat! Caci singura pricina de întristare si de mîhnire – moartea – astazi a fost zdrobita! Astazi Fiul lui Dumnezeu, Om adevarat si Dumnezeu adevarat a rupt lanturile cu care moartea ne-a tinut legati din pricina pacatului! Astazi Hristos, avînd în Sine tot neamul omenesc, ni se arata stralucitor, „ca un mire ce iese din mormînt”, precum cînta Biserica.
Veseliti-va si va bucurati, caci noua se aduce aceasta veste! Noi sîntem neamul ales de Dumnezeu, nu un neam sfînt, un neam pacatos, un neam ranit si slabit, neamul omenesc, dar care ne sfintim si ne luminam prin Hristos. Caci nu în dreptatea noastra ne laudam, ci în puterea si iubirea lui Dumnezeu! Sa nu se mîhneasca nimeni astazi, chiar de vor fi pacatele lui „negre ca cîrmîzul” - precum zice Prorocul -, caci si pentru acestia este vreme de veselie!
Veniti toti cei osteniti si împovarati de patimi si necazuri si Domnul va va odihni pre voi! Veniti, caci pentru încurajarea noastra, a pacatosilor, primul om caruia i S-a aratat Hristos dupa înviere nu a fost feciorelnicul Ioan, nu Apostolii, ci a fost Maria Magdalina, femeia care altadata a fost desfrînata. În aceasta întîlnire se arata tot întelesul venirii lui Hristos, despre care El însusi a repetat de multe ori, ca n-a venit sa mîntuiasca pe cei drepti, ci pe cei pacatosi.
Sa ne apropiem de Domnul si Domnul se va apropia de noi, caci mai înainte de a-L iubi noi pe El, El ne-a iubit pe noi. Ne-a iubit pîna într-atît – ne marturiseste evanghelistul Ioan -, încît pe Fiul Sau cel Unul nascut l-a trimis în lume sa moara pentru rascumpararea noastra. Astazi cuvîntul acesta s-a plinit si cei care au fost martori ai mortii lui Hristos în vremea întregului post, prin înfrînare si milostenie, astazi sînt martori ai învierii Lui, si nu numai martori, ci împreuna-înviati, dupa cum ne zice si Sfîntul Pavel ca „cei ce se îngroapa împreuna cu Hristos, vor învia împreuna cu El”.
Astazi bucuria noastra este deplina, caci „inima si trupurile noastre s-au bucurat de Dumnezeu cel viu”. Astazi întelegem mai lesne cuvintele Psalmistului, caci, cu adevarat, nu numai sufletele, ci si trupurile noastre sînt de mare pret, de vreme ce Hristos, luînd trup ca si al nostru, a murit cu el si a înviat. La aceasta înviere, nu doar cu sufletul, ci si cu trupul, se refera si prorocul David, cînd zice: „Nu numai sufletul, ci si trupul meu se va salaslui întru nadejde”.
Dumnezeu sa binecuvînteze bucatele ce se iau cu multumire si fie ca ospetele si bucuria din casele tuturor sa fie spre slava Domnului si pomenirea învierii Lui prin care am înviat si noi.
Hristos a înviat!

Cu dragoste si bucurie, al vostru întru Domnul smerit pastor si rugator, Dorimedont, episcop de Edinet si Briceni.