IROD DEPASIT DE MEDICII GINECOLOGI!

“Întreruperea artificiala a sarcinii” – termen minutios cosmetizat, inventat ca sa diminueze, pe cît posibil, idea omorului si a mortii, sa menajeze plapîndul nostru auz de “arhaicele” structuri etice, depasite si demodate. Congresele feministe, devenite în scurt timp “autoritati” incontestabile în materie de civilizatie si doctrina morala atît în Occident, cît si pe la cîtiva “europeni” autohtoni, au instaurat victorios în codurile noastre “cavaleresti” notiunea de “libertate de optiune fata de propriul nostru corp”. Româneste - “Fac ce vreau cu mine.” Altfel spus, e ceea ce deschide elegant, ziua-amiaza mare, poarta catre justificarea uneia dintre cele mai inumane crime – uciderea de prunci. Si daca mai înainte, pe lînga legile de rigoare, (uneori destul de aspre atît în lumea crestina cît si la pagîni), exista o interdictie interioara din partea bunului simt, o aversiune organica vizavi de astfel de fenomene, atunci în prezent, lipsa aproape cu desavîrsire a factorului moral de decizie face posibila legalizarea exterioara, formala a avorturilor. Împodobindu-se cu cunoscutele si de trista amintire slogane (acum, însa, de factura “occidentala”!), de genul “Jos prejudecatile, traiasca progresul!” si “Totul pentru oameni!”, apar la lumina zilei numeroase organizatii, simpozioane si miscari ce se declara ba umanitare, ba ecologice, ba spirituale, ba mai stiu eu ce alta sotie, dar cu vadita intentie de sfidare a moralitatii, a valorilor traditionale si a tot ceea ce este sfînt pentru un ortodox. Sub un pretins discurs despre libertate se întrevede un egoism brutal, deloc civilizat, al “liber-cugetatorului” contemporan ce renunta treptat (si deghizat, pe cît se poate) la adevaratele cuceriri spirituale ale umanitatii, dintre care prima si cea mai importanta este instaurarea valorilor crestine. Caci, a lua viata cuiva este, în cazul nostru, doar o jumatate de tragedie, iar a avea dreptul, atît moral cît si constitutional de a ucide agraveaza serios starea de lucruri.
Multora li se va parea prea “dur” termenul de “a ucide”. Exista o falsa parere generala conform careia fatul nu traieste decît dupa ce se naste, iar pîna atunci el nu este decît “o bucata de carne” fara viata, deci, prin urmare, si fara nici un drept. Aceasta idee preconceputa se alimenteaza în primul rînd din benevola noastra ignoranta, cît si din lasitate – e foarte comod si nu deranjeaza constiinta. Pentru a limpezi lucrurile pe rînd vom apela la institutiile acreditate pentru astfel de explicatii: pentru informatiile medicale – la organisme internationale de protectie a sanatatii si, pentru asistenta duhovniceasca – la Biserica Ortodoxa.
Deci, cînd începe viata si ce fel de viata poarta în sine embrionul?
În 1981 Senatul American a facut o ancheta referitor la aceasta problema. Cei chestionati erau opt dintre cei mai mari specialisti în domeniu. Sapte dintre ei au raspuns categoric: VIATA FATULUI ÎNCEPE DIN MOMENTUL ZAMISLIRII. Dupa datele de ultima ora, începînd cu a 18-a zi de sarcina (!) încep a se face auzite bataile inimii embrionului care are deja propria sa circulatie sanguina si propria sa grupa de sînge ce poate fi diferita de a mamei. La 7 saptamîni pot fi depistate impulsurile creierului – semn dupa care medicul legist determina daca omul este în viata. În aceasta perioada fatul are deja toate organele formate – ochii, limba, nasul etc.
Medicul ginecolog, Bernard Nathanson, fost director al unui spital modern specializat care timp de doi ani a facut 60000 de avorturi, a hotarît sa dea prin orice mijloc raspuns la aceasta întrebare. Cu ajutorul filmarilor cu ultrasunete, Nathanson a scos o pelicula documentara despre reactiile fatului în timpul avortarii, unde arata ca:
1. Fatul presimte amenintarea venita din partea instrumentului cu care se savîrseste avortul;
2. Simte pericolul si arata aceasta prin faptul ca se înteteste lucrul inimii de la 140 la 200 batai/minut, se misca repede si nelinistit, încearca sa se ascunda de instrumentul ucigas si deschide larg gura ca în timpul unui tipat.
Acest film se numeste “Tipatul mut”. În rîndul celor ce l-au vazut a trezit oroare si spaima într-asa o masura, încît un obstetrician care a facut personal 10000 de avorturi si care, se parea, nu mai putea fi impresionat atît de usor, a renuntat îndata dupa vizionarea filmului la morbida sa îndeletnicire, iar o feminista înflacarata, adepta a avorturilor, dupa ce a participat la filmari a facut o întorsatura de 180 de grade schimbîndu-si total parerile.
Prof. Dr. V. Golincekov, seful catedrei de embrionologie a facultatii de Biologie de la Universitatea de Stat din Moscova “M.V. Lomonosov” declara într-un document oficial: “Avortul are drept rezultat întreruperea vietii unui OM”.
“Viata unui om dureaza din momentul zamislirii pîna în momentul mortii sale biologice. Orice inventie care întrerupe aceasta viata în orice perioada a ei se numeste OMUCIDERE” – acesta a fost verdictul a 92 de profesori si medici de la Universitatea din Salonic, Grecia.
Odata, într-o discutie cu ex-presedintele SUA Ronald Regan, un oarecare medic a spus: “Voi continua sa fac avorturi deoarece nimeni nu m-a convins ca embrionul traieste”, la care Regan a raspuns: “Atîta timp cît nu stii daca omul traieste sau nu, nu poti sa-i eliberezi certificat de deces”.
Sînt multi dintre cei ce nu stiu înca, de fapt, în ce consta avortul propriu-zis. Le putem oferi cîteva informatii.
Exista mai multe metode pentru a întrerupe sarcina si le vom face cîtorva o scurta trecere în revista:
1. Fatul este extras cu un aparat special ce seamana, ca principiu de functionare, cu un aspirator obisnuit. În cazul cînd fatul este prea mare, este mai întîi sfîsiat în bucati pentru o aspiratie mai usoara. Anume o astfel de operatie este aratata în filmul lui Nathanson.
2. Cu ajutorul unui cutit special embrionul este taiat bucati, iar acestea extrase pe rînd de pe uter. Daca fatul este mai mare de 10-12 saptamîni, atunci i se sfarma capul pentru a putea fi eliminat. Va amintim ca deja la aceasta vîrsta pruncii ne-nascuti simt durerea, atingerea, lumina, caldura si zgomotul.
3. Cezariana minora – avort, savîrsit pe cale chirurgicala pîna la 27 saptamîni. La aceasta vîrsta multi prunci supravietuiesc operatiei. Ei plîng, misca din picioruse si degete. Astfel de copii sînt aruncati în lazi frigorifice unde mor din cauza temperaturii scazute. În prezent, începînd cu vîrsta de 18 saptamîni în multe tari copilul poate fi salvat.
4. În lichidul intrauterin este introdusa glucoza sau sare de bucatarie, sub actiunea careia pruncul moare în agonii îndelungate, chinurile sale durînd uneori ore întregi. Urmarile acestei operatii pentru femei pot fi deosebit de grave, inclusiv poate surveni moartea.
5. Un altfel de avort, la fel de periculos pentru “mame” este provocarea artificiala a nasterii pe cale medicamentoasa. La o vîrsta mai mare copilul se poate naste viu, ca mai apoi sa fie omorît si aruncat.

Aici, ne mai punem o data întrebarea: Ce se ascunde dupa expresia “Întrerupere artificiala a sarcinii”? Este aceasta oare totuna cu o simpla extractie la stomatolog? Poate fi comparata cu banala extirpare a apendicelui vermicular?
Una dintre eroinele Revolutiei franceze spunea: “O, popor, cîre crime sînt savîrsite în numele tau!”
Cei ce au luat lozincele “progresului” în mîna si striga despre libertate cît îi tin bojocii pe la colturile sodiilor proprii, ne propun, printre altele, si urmatoarea explicare a legalizarii avorturilor: daca interzicem avorturile, atunci se va produce o explozie demografica si în cîteva zeci de ani nu vom mai încapea pe pamînt. Involuntar, îti aduci aminte de cuvintele proorocului Isaia: “Ati facut legamînt cu moartea, dar aceasta nu va va salva pe voi”. Oare numai omorîndu-ne copiii vom supravietui, si vom supravietui oare, facînd acest lucru? Avortul n-a hotarît înca nici o problema, nici personala, nici sociala. Violurile, sinuciderile, divorturile si alte crize familiare cresc virtiginos în continuare, iar în statele unde natalitatea este insuficienta nu se gaseste nici un remediu pentru a convinge oamenii sa nasca copii – nici avantajele materiale, nici alte tot soiul de înlesniri nu reusesc sa schimbe vectorul curbei natalitatii. Deci, nu de foamete se tem femeile cînd recurg la avort si nu de frica exploziei demografice urca o Ileana pe masa de operatii. Pentru ce, dar, am legalizat avorturile?
Pentru a oferi fiecarei femei dreptul de a-si hotarî soarta, vor insista aceiasi sîrguinciosi “ocrotitori” ai Drepturilor omului.
Dar, mai întrebam noi, oare nu dreptul la viata este DREPTUL FUNDAMENTAL al fiecarui individ? Oare nu acestui drept trebuie sa-i oferim întîietate? Si, odata dovedit stiintific ca fatul traieste si are viata sa individuala si irepetabila, atunci nu înseamna oare ca anume viata lui sîntem obligati, mai întîi de toate, sa o ocrotim?
Se observa o lasitate si o fatarnicie strigatoare la cer la cei, ce într-un acces de “umanism” de buzunar militeaza pe de o parte pentru anularea pedepsei cu moartea si pe de alta cer cu insistenta legalizarea avorturilor; cei, ce se sting de mila unui criminal condamnat la scaunul electric si în acelasi timp privesc indiferent cum moare o jumatate din populatia pamîntului înainte de a vedea lumina zilei; cei, ce arunca cu pietre într-o femeie ce si-a abandonat copilul nou-nascut si, totodata, aduc flori alteia, care tocmai si-a omorît pruncul într-un spital bine amenajat. Este greu de crezut ca anume astfel de “progresisti” ar reprezenta adevarata elita a umanitatii.
“Si pentru ce atunci semeni acolo, unde tarina însasi se straduie sa-si distruga rodul? Unde sînt multimile de mijloace împotriva nasterii? Unde înainte de nastere se savîrseste ucidere; astfel, nu numai ca mentii în destrabalare pe desfrînata, ci devii si ucigas? Vezi oare cum desfrîul urmeaza betiei, preacurvia – desfrîului, iar preacurviei urmeaza omorul? Caci nici nu stiu cum se poate chema aceasta – aici nu se omoara ce este deja nascut, ci însasi nasterii i se pune piedica. Ce poti spune pentru îndreptatirea ta? Nu înseamna oare ca batjocoresti astfel darurile de la Dumnezeu lasate, ca te ridici împotriva rînduielii Dumnezeiesti, alergi, ca dupa binecuvîntare dupa ceea ce este blestem, faci din leaganul vietii unul al mortii, pe femeia, creata pentru a naste o transformi în ucigasa de prunci?”, scria cu un mileniu si jumatate în urma sf. Ioan Gura de Aur, unul dintre cei mai valorosi si mai prolifici apogeti crestini. Si, facînd un salt peste cincisprezece secole, ne întrebam: Oare astazi nu sînt la fel de actuale aceste cuvinte ca si la începuturile evului mediu? Unde este, deci, depasita Ortodoxia?
Exista, departe de vîltorile desarte si placerile lumii acesteia, un izvor nesecat al Vietii din care siruri de veacuri si-au potolit cu prisosinta setea de Adevar, Numele lui e Biserica lui Hristos. În zadar cautam pe aiurea fericirea noastra si spre osîndire ne este sîrguinta daca n-o aducem în numele Vietii. “Sa nu ucizi” este o porunca ce nu si-a pierdut cîtusi de putin din însemnatate, indiferent de opiniile “progresiste” ce-au dominat cutare sau cutare epoca. Judecata omeneasca si-a aratat în nenumarate rînduri incompetenta si oare mai merita sa ne încredem orbeste în ea? Din pacate, adevaratele valori spirituale trebuiesc strigate astazi în gura mare ca sa se faca auzite, iar Biserica e obligata sa recurga si la mijloace iesite mai mult sau mai putin din “top”. Caci, a salva o viata este incomparabil mai presus decît a fi cap de serie celor ce, “progresist” si “civilizat”, se afunda în haurile mortii.
În loc de post scriptum: în 1991 au fost avotati 3,68 milioane de copii. În 1992 – 4,5 milioane, de peste doua ori mai multi decît cei nascuti. Statisticile însa nu exprima adevarata cifra a „uciderilor senine” care se fac la noi si în lumea întreaga. Sînt mame care si-au facut acest gen de “operatie” de cel putin zece ori…

Mihai Costis
(Chisinau – pentru Opinii & Credinte)