“LASA-TE CONVINS, PRIETENE...”
OMILIA A XII-A, DESPRE PASTE,
A SFÎNTULUI AFRAAT PERSUL (SEC. IV)

l. Cel Sfînt i-a poruncit lui Moise despre Paste sa-l praznuiasca în a l4-a zi a lunii întîia. Caci i-a zis lui Moise: „Porunceste obstii fiilor lui Israel sa ia fiecare un miel de un an, fara meteahna, dintre oi sau dintre capre sa ia si sa praznuiasca un Paste pentru Domnul toti fiii lui Israel” [Is l2, 3.5.6]. Caci i-a zis lui Moise sa ia mielul din ziua a zecea a lunii si sa-l pastreze pentru ei pîna în ziua a l4-a a lunii si sa-l junghie la apusul soarelui si sa stropeasca cu sîngele sau usorii caselor împotriva îngerului nimicitor, ca sa nu intre la ei cînd îngerul nimicitor va strabate pamîntul Egiptului; si toata obstea sa manînce mielul în graba si „sa-l manînce asa: cu mijloacele încinse, cu sandalele în picioare si cu toiegele în mîini”. Si i-a avertizat sa-l manînce în graba si „sa nu-l manînce nefript sau fiert în apa”, ci „fript la foc” si de asemenea „sa nu scoata nimic din el în afara casei” si sa nu-i „zdrobeasca nici un os”. Asa au facut fiii lui Israel si au mîncat Pastele în cea de a l4-a zi a lunii întîia, care se numeste Nisan, luna florilor, întîia luna a anului.

2. Baga de seama, prietene, la tainele cuprinse în poruncile Celui Sfînt cu privire la praznuirea Pastelui si cum i-a povatuit cu privire la toate porun-cile Lui si le-a zis: „Sa fie mîncat într-o singura casa si nimic din el sa nu scoateti în afara casei” [Is l2, 46]. Iar Moise le-a dat urmatoarea porunca: „Cînd veti intra în pamîntul pe care vi-l va da Domnul si veti praznui Pastele la vremea cuvenita, nu-ti va fi îngaduit sa junghii Pastele în vreuna din cetatile tale, ci numai în locul pe care si-l va alege Domnul Dumnezeul tau; si tu si casa ta sa te bucuri de praznicul tau” [Lv 23, l0; Dt l6, 5. 6. ll]. Le-a mai dat si tematoarea porunca: „Strainul si naimitul sa nu manînce nimic din Paste si rodul cumparat cu bani ca sa fie al tau, cînd va fi taiat-împrejur trupul sau, atunci sa manînce din Paste” [Is l2,43-44].
3. Mari si minunate sînt tainele acestea, prietene! Caci daca în vremea cînd era în pamîntul sau nu era îngaduit lui Israel sa praz-nuiasca Pastele decît în Ierusalim, cum i se va îngadui sa-l praznuiasca astazi cînd este risipit întru toate neamurile si întru toate limbile, printre oameni necurati si netaiati-împrejur, si-si manînca pîinea în necuratie în mijlocul neamurilor? Cum a spus despre ei Iezechiel atunci cînd Dumnezeu i-a aratat un semn: ca-si va mînca pîinea în necuratie, iar el a întrebat spunînd: „O, Doamne al domnilor, sufletul meu nu e necurat si carne necurata n-a intrat în gura mea”. Iar el i-a spus lui Iezechiel: „Acesta va fi drept semn, caci asa vor mînca fii lui Israel pîinea lor în necuratie în mijlocul neamurilor [pagîne] printre care îi voi împrastia” [Iz 4,l4.3.l3].
Daca, precum spuneam, pe cînd Israel era în pamîntul [fagaduit], nu îi era îngaduit sa junghie Pastele în orice loc, ci numai înaintea singurului altar din Ierusalim, cum mai poate atunci praznui astazi taina Pastelui? Caci este risipit în mijlocul unor popoare straine, si de aceea nu-i mai este îngaduit. Asa marturiseste Dumnezeu si prin prorocul: „Ca zile fara numar fiii lui Israel vor ramîne fara jertfa si fara altar, fara efod si fara tamîiere”. Iar Ierusalimului îi mai spune: „Voi face sa înceteze desfatarile, sarbatorile, lunile noi si sîmbetele lui” [Os 3, 3 4; 2, ll]. Iar despre chivotul legamîntului spune: “Nu se va mai zice «chivotul legamîn-tului Domnului»; nimeni nu-si va mai aduce aminte de el si nu va mai face altul” [Ir 3, l6]. Din clipa în care a spus: „Nimeni nu-si va mai aduce aminte de el si nu-si va mai face altul si nu va mai urca la inima nimanui”, cum de mai îndraznesc sa-l rezideasca? Moise însusi a prorocit despre el: „Îi voi întarîta pizma un popor care nu e popor, le voi aprinde mînia printr-un neam fara pricepere” [Dt 32, 2l].
Acum te întreb pe tine, înteleptule tîlcuitor al poporului [iudeu], care nu patrunzi cuvintele Legii: arata-mi cînd s-a împlinit aceasta, ca Dumnezeu sa întarîte pizma poporului printr-un popor care nu e popor si i s-a aprins mînia printr-un neam fara pricepere? Daca pizmuiesti poporul ivit din neamuri [pagîni], împlineste cuvîntul Scripturii pe care odinioara Moise ti l-a încredintat pentru tine în cartea sa. Si daca praznuiesti Pastele în orice loc, în salasul tau din pamînt strain, îl praznuiesti calcînd porunca, fiindca Dumnezeu v-a scris si v-a dat carte de despartire [Ir 3, 8].
4. Iar daca nu esti convins, asculta pe prorocul Ieremia care zice: „Parasit-am casa mea si moste-nirea mea am lasat-o. Am dat-o pe iubita sufletului meu în mîna vra-jmasilor ei, mostenirea mea s-a facut pentru mine ca o pasare pestrita” [Ir l2, 7. 9]. Care e aceasta pasare pestrita? te întreb. Pasarea pestrita e Biserica dintre neamuri [pagîne]. O numeste „pestrita”, pentru ca a fost adunata din multe limbi si a fost adusa dintre neamuri departate. Dar daca nu esti convins ca neamu-rile [pagînii] sînt multumirea lui Dumnezeu, asculta cum vorbeste si Ieremia cînd cheama neamurile si îl respinge pe Israel. Caci zice: “Opriti-va de la caile voastre, priviti si întrebati de caile celor de demult, de calea cea buna, si mergeti pe ea! Iar voi ati spus: „Nu vom merge” [Ir 6, l6]. Atunci El mai zice: „Pus-am pastori peste voi, ca sa ascultati sunetul trîmbitei”. Iar ei au spus: „Nu vom asculta” [Ir 6, l7]. Atunci, vazînd ca fiii lui Israel n-au ascultat, s-a întors spre Biserica dintre neamuri [pagîni]. Fiindca zice: „Ascultati, neamuri, si cunoaste adunare [biserica] cine e în mijlocul tau” [Ir 6, l8]. Iar David spune: „Adu-ti aminte de Biserica ta pe care ai cîstigat-o dintru început” [Ps 74, 2]. Iar Isaia zice: “Ascultati, neamuri, ce am facut si cei de departe cunoasteti puterea Mea” [Is 33, l3]. Si tot Isaia mai vorbeste despre Biserica ce va fi printre neamuri [pagîni]. Caci zice: „Fi-va în zilele de pe urma ca muntele casei Domnului va fi întarit peste vîrfurile muntilor si se va ridica peste dealuri si toate neamurile se vor uita într-acolo” [Is 2, 2]. De ce zice Isaia: „Ascultati, neamuri, ce am facut si cei de departe cunoasteti puterea Mea. Înfricosatu-s-au pacatosii în Sion si cutremur a cazut peste pagîni” [Is 33, l3-l4]? Ce vrea sa spuna ca va da de stire ce a facut si va arata puterea Sa celor de departe si ca înfricoseaza pe pacatosi în Sion si ca va face sa cada cutremur peste pagîni? Nimic altceva decît ca a chemat neamurile [pagînii] si prin ele a întarîtat spre pizma poporul [cf. Dt 33, 2l]. Iar El îsi arata puterea Sa celor ce sînt departe, facînd sa vina mînia celui ce judeca poporul Sau si înfricoseaza pe pacatosii din Sion, care se numeste „cetate sfînta” [Is 52, l], si face sa vina cutremurul peste pagîni, care sînt prorocii cei mincinosi, cum zice despre prorocii ce vin din Ierusalim: „De la voi a iesit pagînismul în tot pamîntul” [Ir 23,l5].
5. Ai auzit asadar, prietene, ce ti-am spus despre acest Paste: ca taina lui a fost data poporului dintîi [Israel], iar astazi adevarul sau s-a întins printre neamurile [pagîne]. Caci cugetul celor nestiutori si nepriceputi se tulbura foarte pentru marea zi a praznicului acestuia, cum anume trebuie facuta cunoscuta si pazita. Fiindca Mielul cel adevarat e Mîntuitorul nostru, miel de un an, fara prihana, cum a zis despre el prorocul: „Nu se afla în el faradelege si în gura lui nu se gaseste minciuna; dar Domnul a vrut sa-l zdrobeasca si sa-l faca sa sufere” [Is 53, 9. l0]. Daca l-a numit „de un an”, e pentru ca era un copil, slobod de pacate, precum a zis ucenicilor Sai: „De nu va veti întoarce si nu veti fi ca niste prunci, nu veti intra în împaratia cerurilor” [Mt l8, 3]. Iar Isaia zice despre cel drept: „Copilul care pacatuieste va muri mosneag de o suta de ani, ca sa fie lovit de blestem” [Is 65, 20].
6. Fiindca Mîntuitorul nostru a mîncat Pastele împreuna cu ucenicii Sai în noaptea îndatinata a zilei a l4-a. Si Domnul a prefacut semnul Pastelui în adevar pentru ucenicii Sai. Caci dupa ce Iuda a iesit de la ei, a luat pîinea, a binecuvîntat-o si a dat-o ucenicilor Sai zicînd: „Acesta este Trupul Meu. Luati, mîncati toti dintr-însul”. Si tot asa a rostit o binecuvîntare asupra vinului, zicînd: „Acesta este Sîngele Meu, Legamîntul cel nou, varsat pentru multi spre iertarea pacatelor. Aceasta sa o faceti întru pomenirea Mea, cînd va strîngeti laolalta”. Domnul a zis aceasta înainte de a fi fost prins. Dupa care S-a sculat de unde praznuise Pastele si unde îsi daduse Trupul spre mîncare si Sîngele spre bautura si S-a dus cu ucenicii Sai la locul unde a fost prins. Caci din clipa în care au mîncat Trupul Sau si au baut Sîngele Sau, a fost socotit printre cei morti. Domnul nostru Si-a dat spre mîncare Trupul Sau cu mîinile Sale si înainte de a fi fost rastignit a dat spre bautura Sîngele Sau, si a fost prins în noaptea zilei a l4-a si a fost judecat pîna la ceasul al saselea, iar la ceasul al saselea L-au osîndit si L-au înaltat pe cruce. Iar cînd L-au judecat, n-a spus nimic si n-a dat nici un raspuns judecatorilor Sai. Caci ar fi putut vorbi sau da un raspuns, dar nu e cu putinta sa vorbeasca cineva socotit deja printre cei morti. Iar de la ceasul al saselea pîna la ceasul al noualea s-a facut întuneric, iar El si-a dat duhul Sau Tatalui Sau la ceasul al noualea. Si a fost printre cei morti în noaptea care se lasase în ziua a l5-a, în noaptea de sîmbata si toata ziua urmatoare, si în timpul celor trei ceasuri de vineri. Iar în noaptea în care a început duminica, la ceasul în care îsi daduse Trupul si Sîngele Sau ucenicilor, a înviat din morti.
7. Acum, înteleptule, arata care sînt cele trei zile si cele trei nopti pe care Mîntuitorul nostru le-a petrecut printre cei morti? Caci iata, vedem cele trei ceasuri ale zilei de vineri si noaptea care a început sîmbata si toata ziua urmatoare, iar în noaptea de duminica a înviat. Arata-mi cele trei zile si cele trei nopti: unde sînt? Caci, iata, a fost [printre cei morti] o zi si o noapte întreaga. Dar cu adevarat, precum a zis Mîntuitorul nostru: „Asa cum Iona, fiul lui Matai, a fost în pîntecele chitului trei zile si trei nopti, asa si Fiul omului va fi în inima pamîntului” [Mt l2, 40]. Pentru ca din clipa în care si-a dat spre mîncare Trupul Sau si spre bautura Sîngele Sau, sînt trei zile si trei nopti. Fiindca era noapte cînd Iuda a iesit de la ei si cei unsprezece ucenici ai Lui au mîncat Trupul Mîntuitorului nostru si au baut Sîngele Sau. Iata, asadar, o noapte: cea în care începuse ziua de vineri. Iar pîna la ceasul al saselea a fost judecat. Iata, asadar, o zi si o noapte. Iar cele trei ceasuri de întuneric de la ceasul al saselea si pîna la ceasul al noualea si cele trei ceasuri de dupa întuneric fac, iata, doua zile si doua nopti. La care se adauga noaptea întreaga în care începea sîmbata si toata ziua sîmbetei. Si asa s-au împlinit pentru Domnul aflat printre cei morti cele trei zile si trei nopti. Iar în noaptea de duminica a înviat din morti.
8. Fiindca Pastele iudeilor sînt ziua a paisprezecea, noaptea si ziua ei, iar ziua noastra a marii Patimi e ziua de vineri, ziua a l5-a, noaptea si ziua ei. Atunci, dupa Paste, Israel a mîncat azima timp de sapte zile, pîna în ziua a 2l-a a lunii (Is l2, l8-l9]. Si noi pazim azima, praznuirea Mîntuitorului nostru. Ei manînca azima cu ierburi amare, iar Domnul nostru a departat paharul cu fiere si a ridicat toata amaraciunea neamurilor [pagîne], atunci cînd le-a gustat dar n-a vrut sa bea din el. Iudeii îsi aduc aminte de pacatele lor în fiecare an [în ziua ispasirii], iar noi pomenim rastignirea si umilinta Mîntu-itorului nostru. Caci de Paste ei au iesit din robia lui Faraon, iar noi în ziua rastignirii am fost sloboziti din robia lui Satan. Ei au junghiat mielul turmei, iar prin sîngele sau au fost izbaviti de îngerul stîrpitor, iar noi prin sîngele slavitului Sau Fiu am fost izbaviti de faptele stîrpiciunii pe care le-am facut. Aceia au avut drept calauza pe Moise, iar noi avem de Capetenie si Mîntuitor pe Iisus. Pentru ei Moise a despicat marea si a trecut prin ea; iar Mîntuitorul nostru a despicat iadul si a zdrobit portile lui, atunci cînd a intrat în sînul sau, si, deschizîndu-le, a croit cale înaintea tuturor celor ce au crezut întru El. Acelora le-a fost dat sa manînce mana, iar noua Domnul nostru ne-a dat sa mîncam trupul Sau. Pentru aceia a facut sa tîsneasca apa din piatra, iar pentru noi Mîntuitorul nostru a facut sa curga apa vie din sînul Sau. Acelora le-a fagaduit drept mostenire pamîntul Canaan, iar noua ne fagaduieste pamîntul vietii. Pentru aceia Moise a înaltat sarpele de arama, ca oricine îl va vedea sa se izbaveasca de muscatura sarpelui; iar pentru noi Hristos S-a înaltat pe Sine însusi ca, privind spre El, sa ne izbavim de muscatura sarpelui Satan. Pentru aceia Moise a ridicat cortul cel trecator, ca sa-si aduca aici jertfele si ofrandele ca sa li se ierte pacatele; iar Iisus a înaltat cortul lui David care era cazut si a înviat. Caci zice iudeilor: „Templul acesta pe care îl vedeti, îl veti darîma, si în trei zile îl voi înalta” [In 2, l9]. Iar ucenicii Sai au înteles ca vorbea despre trupul Sau, pe care, cînd aveau sa-l darîme, îl va reînalta în trei zile. În acest cort ne-a fagaduit viata si înauntrul sau aveau sa ne fie iertate pacatele noastre. Cortul lor l-a numit „cort vremelnic” pentru ca n-a fost slujire în el decît putina vreme, iar cortul nostru l-a numit „templu al Duhului Sfînt în veac” [l Co 6,l9].
9. Lasa-te convins, prietene, cu privire la mielul pascal cum anume Cel Sfînt a poruncit despre el sa fie mîncat într-o singura casa [Is l2, 46], iar nu în multe case. Aceasta singura casa e Biserica lui Dumnezeu. Si mai zice: „Naimiti si strainii sa nu manînce din el”. Cine sînt acesti naimiti si acesti straini carora nu le este îngaduit sa manînce din Paste, daca nu urmatorii învataturilor celui rau despre care Mîntuitorul nostru a spus: „Pentru ca oile nu sînt ale sale, atunci cînd vede lupul venind, naimitul lasa oile si fuge” [In l0, l2]. Si mai zice: „Sa nu mîncati nimic din el nefript nici fiert în apa” [Is l2, 9]. Lucrul e limpede si vrea sa spuna ca ofranda adusa în Biserica lui Dumnezeu este fripta în foc, nu este fiarta nici adusa cruda. Si mai zice: „Sa-l mîncati asa: cu mijloacele încinse, sandalele în picioare si toiegele în mîini” [Is l2,ll]. Aceste taine sînt foarte însemnate. Caci cel ce manînca Mielul cel adevarat, Hristos, îsi va încinge mijlocul Sau cu credinta, va încalta în picioare gatirea Evangheliei si va lua în mîini sabia Duhului, care e cuvîntul lui Dumnezeu [Ef 6, l5-l7]- Si mai zice: „Nici un os din el sa nu fie zdrobit” [Is l2, 46; Nm 9, l2]. Acest lucru s-a împlinit în ziua în care L-au rastignit, cînd au zdrobit picioarele celor rastigniti cu El, dar pe ale Lui nu le-au zdrobit. Si se spune: „Si asa s-a împlinit cuvîntul Scripturii: nici un os din el nu va fi zdrobit” [In l9, 36]. Si mai spune: „Robul cumparat cu argint va mînca din Paste numai cînd carnea sa va fi taiata-împrejur” [Is.l2, 44]. Robul cumparat e pacatosul care se caieste si e rascumparat de sîngele lui Hristos, care, atunci cînd îsi va fi taiat-împrejur inima de la faradelegi, se va apropia de Botez, împlinirea adevaratei taieri-împrejur, si se va alatura poporului lui Dumnezeu, si se va împartasi cu Trupul si Sîngele lui Hristos. Iar ceea ce a zis: „Sa-l mîncati în graba” [Is l2,ll], se savîrseste în Biserica lui Dumnezeu; caci aici Mielul e mîncat în graba, cu frica si cutremur, în picioare, fiindca ne grabim sa mîncam viata darului Duhului pe care l-am primit.
l0. Fiindca în noaptea Pastelui, în ziua slobozirii lui, Israel a fost botezat în mare. Iar Domnul nostru a spalat picioarele ucenicilor în noaptea de Paste, preînchipuind astfel Botezul. Si sa stii, prietene, ca atunci, în acea noapte, Mîntuitorul nostru a rînduit Botezul cel adevarat. Fiindca pe cînd era cu ucenicii Sai, acestia savîrseau botezul Legii în care botezau preotii, si botezul despre care a spus Ioan: „Pocaiti-va de pacatele voastre” [Mt 3, 2]. Dar în noaptea aceea El le-a aratat taina botezului Patimii mortii Sale, cum zice Apostolul: „Ati fost îngropati împreuna cu El prin botez în moartea Sa si ati înviat cu El prin puterea lui Dumnezeu” [Col 2, l2; Rm 6, 4]. Sa stii deci, prietene, ca botezul lui Ioan nu dadea iertarea pacatelor, ci numai pocainta. Cartea Faptelor celor doisprezece Apostoli vesteste despre aceasta: atunci cînd ucenicii i-au întrebat pe cei ce fusesera chemati dintre neamuri [pagîni] si din Israel spunîndu-le: „Ati fost oare botezati?”, ei le-au spus: „Am fost botezati cu botezul lui Ioan” [FA l9, 2-5]. Si atunci ei i-au botezat cu adevaratul Botez, taina Patimii Mîntuitorului nostru, însusi Mîntuitorul nostru a dat marturie de aceasta spunînd ucenicilor Sai: „Ioan a botezat cu apa, iar voi veti fi botezati cu Duhul Sfînt” [FA l, 5]. Iar cînd Mîntuitorul nostru a luat apa, a turnat-o în lighean, a luat stergarul si s-a încins cu El si a început sa spele picioarele ucenicilor Sai, cînd a venit la Simon Petru, acesta I-a spus: „Tu, Doamne, sa speli picioarele mele? Niciodata nu-mi vei spala picioarele”. Dar Iisus i-a zis: „Daca nu te voi spala, nu vei avea parte de Mine”. Iar Simon I-a zis: ,Atunci, Doamne, spala-mi nu numai picioarele, ci si mîinile si capul”. Iar Iisus i-a zis: „Cel spalat n-are nevoie sa i se spele decît picioarele”. Iar dupa ce a spalat picioarele ucenicilor, si-a luat hainele, S-a asezat la masa si le-a zis: „Iata, Ma numiti pe Mine domnul si învatatorul nostru, si bine ziceti, caci si sînt. Deci daca Eu, Domnul si învatatorul vostru, v-am spalat voua picioarele, cu atît mai mult se cuvine ca voi sa va spalati unii altora picioarele, caci v-am dat aceasta pilda, ca precum v-am facut Eu voua, asa sa faceti si voi” [In l3, l4-l5]. Iar dupa ce le-a spalat picioarele si S-a asezat la masa, le-a dat Trupul si Sîngele Sau. Nu asa au stat lucrurile cu Israel, care mai întîi a mîncat Pastele si apoi a fost botezat în nor si în mare, cum zice Apostolul: „Toti parintii nostri au fost sub nor si prin mare au trecut” [l Co l0 l].
11. Ti-am scris aceste cuvinte convingatoare ca aparare împotriva iudeilor, pentru ca praznuiesc sorocul obisnuit al Pastelui calcînd porunca, fara a avea îngaduinta, si refac chivotul legamîntului fara sa fi avut porunca si fara a în a zis prorocind urmatoarele: „Voi încheia cu casa lui Israel si casa lui Iuda un legamînt nou. Dar nu ca legamîntul pe care l-am încheiat cu parintii lor în ziua cînd i-am luat de mîna ca sa-i scot din pamîntul Egiptului; caci acest legamînt l-au calcat, asa încît si Eu i-am rusinat” [Ir 3l, 3l. 32]. Dar daca ei zic: Iata a zis lui Israel si lui Iuda ca va face cu ei un legamînt nou, sa stie ca Acelasi Care l-a numit pe Israel „capetenii ale Sodomei si popor al Gomorei” [Is l, l0], l-a chemat pe Avram si i-a dat fagaduinta, binecuvîntîndu-l si spunîndu-i: „Si nu te vei mai numi Avram, ci Avraam, caci am sa te fac parinte a multime de popoare” [Fc l7, 5]. Si i-a mai zis: „Prin samînta ta se vor binecuvînta toate neamurile pamîntului” [Fc 22,l8].
l2. Acestea le-am grait ca sa fii convins si sa convingi pe fratii, fiii Bisericii tale, care sînt nelinistiti cu privire la sorocul Pastelui, dar celor cu mintea sanatoasa nu le este cu anevoie sa înteleaga aceste lucruri. Caci daca ziua Pastelui Patimii Mîntuitorului nostru cade pentru noi într-o zi de duminica, el trebuie praznuit a doua zi potrivit Legii, ca sa poata fi tinuta toata saptamîna în Patima Sa si în azime. Fiindca dupa Paste vin cele sapte zile ale azimelor, pîna în ziua a 2l-a [Is l2,l8-l9]. Daca Pastele cad într-o alta zi a saptamînii, nu trebuie sa ne nelinistim pentru aceste zile; caci ziua noastra cea mare este vinerea. Si potrivit calendarului lunar, ziua rastignirii în care Domnul nostru a patimit si a fost printre morti, o zi si o noapte, e a l5-a, de la ceasul a saselea a zilei de vineri pîna în zorii duminicii, iar duminica, în ziua a l6-a, a înviat, fiindca în seara zilei a l4-a a mîncat Pastele cu ucenicii Sai, dupa Legea lui Israel, si în aceeasi zi de vineri, ziua a l4-a, a fost judecat pîna la ceasul al saselea si a fost rastignit vreme de trei ceasuri si a coborît la cei morti în noaptea în care a început ziua a l5-a. Sîmbata care e ziua a l5-a a fost printre cei morti, iar în noaptea în care a început ziua de duminica, care e ziua a l6-a, a înviat si S-a aratat Mariei Magdalena si la doi dintre ucenicii Sai care mergeau pe cale. Asadar, cine se nelinisteste de aceste zile, sa înteleaga ca în seara zilei a l4-a Mîntuitorul nostru a praznuit Pastele si a mîncat si a baut cu ucenicii Sai. Dar din clipa în care a cîntat cocosul, n-a mai mîncat nici baut, fiindca a fost prins si a început sa fie judecat si, precum am aratat mai sus, în noaptea si ziua de l5 a fost printre cei morti.
l3. Noua însa ni se cere aceasta: sa pazim praznicul la vremea lui în fiecare an: postul în curatie, rugaciunea neîntrerupta, lauda cu rîvna, cititul psalmilor dupa cuviinta, darul pecetii si botezul potrivit rînduielilor, binecuvîntarile sfintirii la vremea lor si împlinirea întocmai a predaniilor. „Caci Domnul nostru a patimit si a înviat, dar de acum nu mai moare si moartea nu mai are stapînire peste El; caci ce a murit a murit pacatului o data pentru totdeauna, iar ce este viu viaza pentru Dumnezeu” [Rm 6, 9-l0]. Si pe noi, care eram morti, ne-a facut vii împreuna cu El. Iar daca ne nelinistim despre aceste [zile] si ne îngrijim numai de ziua a l4-a, iar nu de predania de fiecare an, ar trebui sa pazim ziua a l4-a a fiecarei luni si sa ne întristam si sa jelim în Vinerea fiecarei saptamîni. Dar noua ni se cuvine sa facem în toate zilele saptamînii ceea ce este bine-placut înaintea Domnului, Dumnezeul nostru. Fii, deci, convins din aceste putine lucruri despre care ti-am scris si sa nu te nelinistesti chinuindu-te de cuvinte în care nu e nici cel mai mic folos, cum e într-o inima curata, ca sa pazim porunca si praznuirea si soroacele datinilor zilei.