Anatema crestina si anatema iudaica
Spre deosebire de Sinagoga,
in Biserica Ortodoxa nu se rostesc blesteme,
decit asupra demonilor

FILOZOFUL BARUCH D'ESPINOZA A FOST ANATEMIZAT DE SINAGOGA, EXPULZAT SI BLESTEMAT
In 1656 vestitul filozof evreu Baruch d'Espinoza a fost atacat de un credincios evreu care i-a gaurit haina cu o lovitura de cutit. Drept cauza pentru acest incident au servit vizitele pe care filozoful le facea unui fost iezuit liber cugetator. Acuzat de "erezii inspaimintatoare" si de "actiuni monstruoase" el este dat afara din Sinagoga prin urmatoarea sentinta: "Pronuntam excomunicarea, expulzarea, anatema si blestemul asupra lui Baruch d'Espinoza... Fie ca Dumnezeu sa nu-l ierte niciodata".
Potrivit lui Colerus, primul biograf al lui Spinoza, la evrei ar exista trei forme de excomunicare dintre care cea mai puternica, anatema Schammatha, i-ar fi fost aplicata filozofului. Ea se incheie cu cuvintele: "Ne rugam bunului Dumnezeu sa nimiceasca un asemenea om si sa grabeasca ziua caderii si pieirii sale. Doamne Dumnezeule, Dumnezeu al duhurilor, coboara-l mai jos decit pe orice pacatos, fa-l sa dispara, nimiceste-l, da-l mortii, fa-l sa piara"*.

* Informatiile despre anatemizarea lui Spinoza au fost preluate din cartea lui Dominique Colas "Genealogia fanatismului si a societatii civile", Ed. Nemira, Colectia "Societatea Politica", Bucuresti 1998, pp. 188-189.

Anatema este sentinta prin care cineva este exclus dintr-o comunitate

Pentru majoritatea oamenilor cuvintul "anatema" are o conotatie negativa. Anatema este resimtita ca o nedreptate si o violare comisa asupra celui anatemizat. Aceasta intra in conflict cu dreptul fiecarui om la libera alegere si opinie, contrazice insasi esenta omului care este libertatea.
Totusi, ce este anatema?
Anatema este sentinta prin care cineva este exclus dintr-o comunitate. Ne-am obisnuit ca aceasta comu-nitate sa fie religioasa, dar ea poate fi oricare alta. Partidul Comunist de pe vremea URSS avea si el ceremonia excluderii membrilor com-promisi, care se facea in public, ca invatatura de minte pentru ceilalti.
Asadar, anatema este sinonima cu separarea sau izolarea.
Insa felul in care aceasta anatema este rostita si scopul cu care se face pot fi diferite.
In acest spatiu cultural si geografic anatema e cunos-cuta pe fondul crestin. Ea se asociaza cu dictatura biseri-ceasca, cu inchizitia, asa cum bine s-au ingrijit propagan-distii ateismului. Zic biseri-ceasca, pentru ca cei mai multi fac diferenta intre crestinism si Biserica. Exista un crestinism bun, care invata sa ierti si sa-ti iubesti aproapele si altul bisericesc care te agreseaza cu dogmele si anatemele sale. Totusi, pozitiile Bisricii nu sint intotdeauna corect citate. Pentru aceasta exista diverse motive. O revedere mai actualizata a problemei ar putea descoperi multe lucruri necunoscute sau eronat interpretate.

Fiecare om este liber sa creada sau sa nu creada

Biserica este Hristos si oamenii adunati in jurul Lui. Pe toti acesti oameni ii uneste credinta in Hristos. Adica, ei toti au aceeasi credinta. Aceasta este conditia ca ei sa fie una, ca intre ei sa nu-si aiba locul dezbinarea. Credinta, pe linga traire, este exprimata si prin cuvinte sau postulate. Altminteri, ea nu ar putea fi transmisa altora si nu ar exista nici un criteriu care sa constate adevarul despre ea. Invatatura de credinta este formulata (nu "alcatuita") de comun acord, in Duhul Sfint, de catre membrii Bisericii, in confor-mitate cu Sfinta Scriptura. A adera la Biserica inseamna a marturisi invatatura de credinta a Bisericii. Si invers, dupa cum este si firesc si logic, a te separa de Biserica inseamna a nu marturisi invatatura de credinta a Bisericii sau a marturisi alta invatatura.
Fiecare este liber sa adere sau sa se separe de Biserica. Aceasta este convingerea crestina. Nimeni nu poate fi fortat sa creada si nimeni nu trebuie condamnat pentru faptul ca nu crede. Credinta este un dar dumnezeiesc, pe care Dumnezeu il da cui vrea El si cind vrea El.

Anatema crestina nu este un blestem

Spre deosebire de Sinagoga, in Biserica Ortodoxa nu se rostesc blesteme, decit asupra demonilor. A blestema un om este un mare pacat, deoarece fiecare om are sansa si dreptul de a se reintoarce la Dumne-zeu si in Biserica. Anatemele ortodoxe nu sint decit niste clarificari de doctrina. Ele suna in felul urmator: "Oricine nu marturiseste cutare, sa fie anatema", adica nu este membru al Bisericii, chiar daca o pretinde. Aceste constatari si specificari sint necesare pentru pastrarea puritatii credintei si prote-jarea celorlalti membri ai Bisericii de erorile doctri-nare.
Anatema nu contrazice liber-tatea omului si dreptul lui la alegere. Dimpotriva, ea con-firma libera alegere a cuiva, declarind-o public. Credin-ciosul, atunci cind renunta la invatatura Bisericii, se auto-separa automat de comuni-tate. In cazul in care aceasta alegere s-a facut din igno-ranta si nevinovatie, Biserica il invita sa-si revizuiasca inca odata pozitia si, daca el renunta la ea, ramine in Biserica, asa cum au fost cazurile celebre ale sfintilor Gherasim al Iordanului sau Grigorie episcopul, tatal sfintului Grigorie Teologul, care au cazut in arianism din simplitate, dar s-au intors cind au fost atentionati de Biserica. Insa, daca cineva staruie sa contrazica invata-tura crestina, el este separat de Biserica.
Acesta este un gest firesc, care nu poate sa nemul-tumeasca pe cel anatemizat, deoarece Biserica nu face decit sa confirme libera lui alegere. Nu este nici o violenta si nici o strimtorare. Anatema ramine valabila pina cind anatemizatul isi va anunta dorinta de a se intoarce in comunitate. Ea poate fi abrogata in clipa urmatoare de cind a fost rostita, daca anatemizatul o cere.
Anatema crestina nu este insotita niciodata de bles-teme, ea lasa intotdeauna nadejdea reintoarcerii. Re-primirea in obste se face prin simpla marturisire de cre-dinta si nu prevede pedepse sau penitente.

ALEXANDRU RAINER
pentru Opinii & Credinte