CIMEC - Cercetari arheologice

Raport de cercetare arheologică

Anul   2005

Epoca   Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);

Categorie   Civil; Religios, ritual şi funerar;

Judet   Neamţ

Localitate   Piatra Neamţ

Comuna   mun. Piatra Neamţ

Punct   Curtea Domnească

Colectiv   Gheorghe Dumitroaia, Roxana Munteanu, Lucian Uţă

Cod RAN   120735.01

Raport Cercetarea arheologică preventivă în ansamblul medieval Curtea Domnească din Piatra-Neamţ s-a făcut necesară ca urmare a începerii unor lucrări de construire în perimetrul acestui monument.

Situată pe un platou de coboară din dealul Cozla, în centrul istoric al oraşului, Curtea Domnească de la Piatra-Neamţ, atestată documentar de la 1491, nu a beneficiat până în prezent de o atenţie deosebită, fiind în bună parte distrusă de lucrări edilitare de epocă modernă şi investigată arheologic doar sporadic, în anii '50 ai sec. trecut⁽¹⁾.

A fost semnalată cu acest prilej, dar şi cu ocazia unor săpături arheologice de mai mică amploare efectuate în 1978 în perimetrul aceluiaşi sit, în spatele actualului sediu al Muzeului de Artă, existenţa unor morminte de inhumaţie ce pot fi puse în legătură cu biserica "Sf. Ioan".

Zona afectată de proiectul edilitar care a făcut necesară cercetarea arheologică preventivă reprezintă latura de V a platoului Curţii Domneşti. Delimitată de construcţii particulare pe laturile de E şi de S şi de strada V.A. Urechia spre N, această suprafaţă, care coboară în pantă de la E spre V, a fost deranjată în parte de construirea în 1924 şi demolarea în 2004 a unei clădiri. Terenul care a făcut obiectul cercetării arheologice preventive aparţine familiei Toader şi Rodica Olteanu. Conform cu autorizaţia de construcţie şi cu avizul MCC proiectul care a făcut necesară intervenţia arheologică "construcţia unei locuinţe" afectează subsolul până la -2,50 m, cea mai mare parte a construcţiei fiind proiectată să ocupe suprafaţa clădirii demolate în 2004.

La începerea cercetărilor arheologice preventive în suprafaţa afectată de viitoarele construcţii, situaţia în teren se prezenţa astfel: construcţia ridicată în 1924 a fost demolată, odată cu îndepărtarea resturilor de zidărie fiind excavată şi o bună parte din fundaţie.
Din cele afirmate de către muncitorii care au lucrat la demolare şi de către proprietarul terenului, construcţia avea un beci care a deranjat stratigrafia până la o adâncime de aproape 4 m.
Odată cu excavarea fundaţiei a fost îndepărtată şi o cantitate relativ mare (aproximativ 4 m3) de piatră, care provine din fundaţie şi de la pereţii beciului (acesta din urmă avea dimensiunile de 6 x 4 m şi tavan boltit, cu o înălţime maximă de 2 m).

Fosta construcţie afecta aproape jumătate din proprietate, dar excavarea sa parţială a împiedicat urmărirea în teren a fundaţiei şi cercetarea stratigrafică pe această porţiune.
În aceste condiţii au fost trasate, la limita suprafeţei acoperite de dărâmături, două secţiuni, în scopul stabilirii stratigrafiei: S. I orientat N - S, având dimensiunile de 28 x 1 m (lărgită ulterior din cauza resturilor de demolare, în carourile 5-10, la 3 m) a tăiat transversal întreaga proprietate, din zidul de susţinere care o delimitează spre strada V.A. Urechia şi până în buza pantei, S. II deschis din dreptul carourilor 8-9, orientat E - V, cu dimensiunile de 12 x 1,5 m.
În urma cercetării acestor două secţiuni s-a constatat că pe suprafaţa dinspre pantă, pe locul fostei construcţii dar şi împrejurul acesteia stratigrafia a fost perturbată atât de fundaţie, dar şi de diverse şanţuri (de canalizare sau de racord electric).

Un nivel arheologic a fost surprins cu totul sporadic în profilul de E al S. I în carourile 4-10 şi în S. II în caroul 6, nivel cu o grosime variind între 0,5 şi 0,20 m, constând în sol lutos, de culoare cafeniu închisă şi în care au fost descoperite primele patru morminte de inhumaţie. Acest strat arheologic, singurul identificat, este suprapus de un strat gros de 0,20 - 1,50 m (compus din sol cafeniu deschis, resturi de zidărie, pietre, resturi de lemn, format în ultimul secol ca urmare a construirii şi apoi a demolării construcţiei amintite) şi suprapune stratul steril din punct de vedere arheologic, reprezentat din argilă galbenă în S. I, carourile 1-4 şi din pietriş în S. I carourile 5-14 şi în S. II. Nivelul în care se aflau mormintele surprinse în S. I şi S. II a fost ras cu prilejul ridicării construcţiei din 1924 sau poate anterior.

Dealtfel şi suprafaţa aflată la E de fosta clădire, pe proprietatea învecinată şi care constituia curtea casei, formează un platou aproape plan, acoperit cu pietriş, care pare să fi suferit o nivelare.

Clădirea ridicată în 1924 a afectat cea mai mare parte a mormintelor aflate pe acest loc; în stratul acumulat în timpul construcţiei (surprins sporadic, în preajma fundaţiilor şi sub acestea) au fost descoperite şi fragmente osteologice umane de dimensiuni mici, care considerăm că provin din morminte distruse.

Intervenţia aceasta a făcut imposibilă cunoaşterea numărului mormintelor din acest sector al cimitirului; de asemenea, extinderea zonei funerare spre E poate fi doar presupusă din configuraţia terenului proprietatea cercetată preventiv aflându-se în marginea de V a platoului Curţii Domneşti, considerăm că reprezenta şi limita spaţiului funerar. Pentru cercetarea necropolei a fost deschisă şi Suprafaţa A, cu dimensiunile de 15 x 20 m, pe micul platou care constituia curtea fostei case. Au fost cercetate în această suprafaţă 77 de morminte de inhumaţie, unele distruse de lucrări recente (conducte de apă, şanţuri de împământare a cablurilor electrice). Mormintele păstrau o orientare generală V - E, cu excepţia mormântului 68, aflat în apropierea limitei de V a suprafeţei A, dispus S - N. Au fost surprinse şi suprapuneri de morminte, M 5 a tăiat groapa şi o parte din scheletul din M 6 şi suprapunea mormintele 38 şi 39, M 25 a fost tăiat de M 26, M 31 de către M 30, M 67 suprapunea mormântul 81; M 50 constituie o reînhumare în groapa mormântului 47 (se păstrau doar oasele lungi ale membrelor, aşezate lângă craniu şi o parte din coaste). Nu au fost observate decât în puţine cazuri detalii privind gropile mormintelor; ceva mai bine păstrate au fost resturile sicrielor, surprinse la 10 din cele 77 de morminte cercetate în Suprafaţa A. Inventarul mormintelor este sărac, constând în monede din bronz bătute pentru Ungaria în sec. XVI (M 4, 5, 6, 10, 14, 25, 26, 27, 40), cercei din bronz (M 14 şi 17), un ac de văl (M 52), nasturi din bronz şi cheutori (M5, 8).

Pentru valorificarea datelor obţinute din cercetările arheologice întreprinse la Curtea Domnească sectorul str. V.A. Urechia este necesară coroborarea acestora cu informaţii din alte săpături şi sondajele realizate în perimetrul Curţii Domneşti, precum şi cu rezultatele cercetării arheologice preventive începute în aprilie 2005 în apropierea turnului şi a bisericii "Sf. Ioan".

În zona menţionată din Piaţa Libertăţii au fost demarate, sistate, apoi reluate cercetări arheologice anterioare implementării unui proiect de amenajare a piaţetei şi de restaurare a ansamblului Curtea Domnească. Au fost dezvelite cu acest prilej 10 morminte de inhumaţie care fac parte din aceeaşi necropolă ca şi complexele menţionate de mai sus, aflate într-o stare proastă de conservare, datorită lucrărilor repetate de nivelare şi avare a pieţei. La fel cu mormintele din Suprafaţa A şi în cazul acestora nu au fost surprinse gropile, păstrându-se în schimb resturi ale sicrielor. Inventarul celor zece morminte, de asemenea sărăcăcios, conta în nasturi din bronz şi din monede din bronz (sec. XVI-XVII).

Al treilea sector cercetat din necropola medievală care suprapune ansamblul arhitectural Curtea Domnească este situat în apropierea segmentului de zid de pe latura de S a bisericii "Sf. Ioan". Şi de această dată cercetările arheologice au fost determinate de lucrările de amenajare a unei pasarele în continuarea zidului de susţinere a terasei. Acest al treilea sector cercetat se află la limita de S a platoului Curţii Domneşti, limită creată recent ca urmare a construirii în sec. al XX-lea a unui zid de susţinere a pantei. Descoperirea a cinci morminte şi în această zonă constituie un indiciu referitor la întinderea cimitirului medieval. O situaţie stratigrafică interesantă în sectorul C al şantierului preventiv Curtea Domnească a constituit-o descoperirea a trei morminte suprapuse, aflate imediat dedesubtul segmentului de zid amintit mai sus. În cadrul cercetărilor preventive întreprinse în 2005 în cadrul sitului Curtea Domnească, cât şi cu ocazia săpăturilor realizate în 1979 şi a diverselor intervenţii cu caracter edilitar efectuate în perimetrul acesta în ultima jumătate de secol nu au fost identificate vestigiile unor construcţii medievale, ci doar morminte aparţinând unei necropole datate pe baza inventarului funerar în sec. XVI-XVII. Informaţii culese în teren privind întinderea zonei funerare ne fac să presupunem că distrugerea unor eventuale construcţii din apropierea Curţii Domneşti din Piatra-Neamţ a debutat chiar odată cu transformarea terenului din jurul Bisericii "Sf. Ioan" în cimitir al oraşului.

Note Bibliografice   1. Constantin Matasă, Şantierul arheologic Piatra-Neamţ, SCIV 6, 1955, 3-4, p. 819-842; Eugenia Neamţu, Date istorice şi arheologice cu privire la Curtea Domnească din Piatra Neamţ, Memoria Antiquitatis 1, 1969, p. 227-240.

Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
http://www.archweb.cimec.ro/scripts/arh/cronica/detaliu.asp?k=3464

Editor   CIMEC

Limba   RO

Hosted by www.Geocities.ws

Anul	2005
Epoca	Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);
Categorie	Civil; Religios, ritual şi funerar;
Judet	Neamţ
Localitate	Piatra Neamţ
Comuna	mun. Piatra Neamţ
Punct	Curtea Domnească
Colectiv	Gheorghe Dumitroaia, Roxana Munteanu, Lucian Uţă
Cod RAN	120735.01
Raport	Cercetarea arheologică preventivă în ansamblul medieval Curtea Domnească din Piatra-Neamţ s-a făcut necesară ca urmare a începerii unor lucrări de construire în perimetrul acestui monument. Situată pe un platou de coboară din dealul Cozla, în centrul istoric al oraşului, Curtea Domnească de la Piatra-Neamţ, atestată documentar de la 1491, nu a beneficiat până în prezent de o atenţie deosebită, fiind în bună parte distrusă de lucrări edilitare de epocă modernă şi investigată arheologic doar sporadic, în anii '50 ai sec. trecut⁽¹⁾. A fost semnalată cu acest prilej, dar şi cu ocazia unor săpături arheologice de mai mică amploare efectuate în 1978 în perimetrul aceluiaşi sit, în spatele actualului sediu al Muzeului de Artă, existenţa unor morminte de inhumaţie ce pot fi puse în legătură cu biserica "Sf. Ioan". Zona afectată de proiectul edilitar care a făcut necesară cercetarea arheologică preventivă reprezintă latura de V a platoului Curţii Domneşti. Delimitată de construcţii particulare pe laturile de E şi de S şi de strada V.A. Urechia spre N, această suprafaţă, care coboară în pantă de la E spre V, a fost deranjată în parte de construirea în 1924 şi demolarea în 2004 a unei clădiri. Terenul care a făcut obiectul cercetării arheologice preventive aparţine familiei Toader şi Rodica Olteanu. Conform cu autorizaţia de construcţie şi cu avizul MCC proiectul care a făcut necesară intervenţia arheologică "construcţia unei locuinţe" afectează subsolul până la -2,50 m, cea mai mare parte a construcţiei fiind proiectată să ocupe suprafaţa clădirii demolate în 2004. La începerea cercetărilor arheologice preventive în suprafaţa afectată de viitoarele construcţii, situaţia în teren se prezenţa astfel: construcţia ridicată în 1924 a fost demolată, odată cu îndepărtarea resturilor de zidărie fiind excavată şi o bună parte din fundaţie. Din cele afirmate de către muncitorii care au lucrat la demolare şi de către proprietarul terenului, construcţia avea un beci care a deranjat stratigrafia până la o adâncime de aproape 4 m. Odată cu excavarea fundaţiei a fost îndepărtată şi o cantitate relativ mare (aproximativ 4 m3) de piatră, care provine din fundaţie şi de la pereţii beciului (acesta din urmă avea dimensiunile de 6 x 4 m şi tavan boltit, cu o înălţime maximă de 2 m). Fosta construcţie afecta aproape jumătate din proprietate, dar excavarea sa parţială a împiedicat urmărirea în teren a fundaţiei şi cercetarea stratigrafică pe această porţiune. În aceste condiţii au fost trasate, la limita suprafeţei acoperite de dărâmături, două secţiuni, în scopul stabilirii stratigrafiei: S. I orientat N - S, având dimensiunile de 28 x 1 m (lărgită ulterior din cauza resturilor de demolare, în carourile 5-10, la 3 m) a tăiat transversal întreaga proprietate, din zidul de susţinere care o delimitează spre strada V.A. Urechia şi până în buza pantei, S. II deschis din dreptul carourilor 8-9, orientat E - V, cu dimensiunile de 12 x 1,5 m. În urma cercetării acestor două secţiuni s-a constatat că pe suprafaţa dinspre pantă, pe locul fostei construcţii dar şi împrejurul acesteia stratigrafia a fost perturbată atât de fundaţie, dar şi de diverse şanţuri (de canalizare sau de racord electric). Un nivel arheologic a fost surprins cu totul sporadic în profilul de E al S. I în carourile 4-10 şi în S. II în caroul 6, nivel cu o grosime variind între 0,5 şi 0,20 m, constând în sol lutos, de culoare cafeniu închisă şi în care au fost descoperite primele patru morminte de inhumaţie. Acest strat arheologic, singurul identificat, este suprapus de un strat gros de 0,20 - 1,50 m (compus din sol cafeniu deschis, resturi de zidărie, pietre, resturi de lemn, format în ultimul secol ca urmare a construirii şi apoi a demolării construcţiei amintite) şi suprapune stratul steril din punct de vedere arheologic, reprezentat din argilă galbenă în S. I, carourile 1-4 şi din pietriş în S. I carourile 5-14 şi în S. II. Nivelul în care se aflau mormintele surprinse în S. I şi S. II a fost ras cu prilejul ridicării construcţiei din 1924 sau poate anterior. Dealtfel şi suprafaţa aflată la E de fosta clădire, pe proprietatea învecinată şi care constituia curtea casei, formează un platou aproape plan, acoperit cu pietriş, care pare să fi suferit o nivelare. Clădirea ridicată în 1924 a afectat cea mai mare parte a mormintelor aflate pe acest loc; în stratul acumulat în timpul construcţiei (surprins sporadic, în preajma fundaţiilor şi sub acestea) au fost descoperite şi fragmente osteologice umane de dimensiuni mici, care considerăm că provin din morminte distruse. Intervenţia aceasta a făcut imposibilă cunoaşterea numărului mormintelor din acest sector al cimitirului; de asemenea, extinderea zonei funerare spre E poate fi doar presupusă din configuraţia terenului proprietatea cercetată preventiv aflându-se în marginea de V a platoului Curţii Domneşti, considerăm că reprezenta şi limita spaţiului funerar. Pentru cercetarea necropolei a fost deschisă şi Suprafaţa A, cu dimensiunile de 15 x 20 m, pe micul platou care constituia curtea fostei case. Au fost cercetate în această suprafaţă 77 de morminte de inhumaţie, unele distruse de lucrări recente (conducte de apă, şanţuri de împământare a cablurilor electrice). Mormintele păstrau o orientare generală V - E, cu excepţia mormântului 68, aflat în apropierea limitei de V a suprafeţei A, dispus S - N. Au fost surprinse şi suprapuneri de morminte, M 5 a tăiat groapa şi o parte din scheletul din M 6 şi suprapunea mormintele 38 şi 39, M 25 a fost tăiat de M 26, M 31 de către M 30, M 67 suprapunea mormântul 81; M 50 constituie o reînhumare în groapa mormântului 47 (se păstrau doar oasele lungi ale membrelor, aşezate lângă craniu şi o parte din coaste). Nu au fost observate decât în puţine cazuri detalii privind gropile mormintelor; ceva mai bine păstrate au fost resturile sicrielor, surprinse la 10 din cele 77 de morminte cercetate în Suprafaţa A. Inventarul mormintelor este sărac, constând în monede din bronz bătute pentru Ungaria în sec. XVI (M 4, 5, 6, 10, 14, 25, 26, 27, 40), cercei din bronz (M 14 şi 17), un ac de văl (M 52), nasturi din bronz şi cheutori (M5, 8). Pentru valorificarea datelor obţinute din cercetările arheologice întreprinse la Curtea Domnească sectorul str. V.A. Urechia este necesară coroborarea acestora cu informaţii din alte săpături şi sondajele realizate în perimetrul Curţii Domneşti, precum şi cu rezultatele cercetării arheologice preventive începute în aprilie 2005 în apropierea turnului şi a bisericii "Sf. Ioan". În zona menţionată din Piaţa Libertăţii au fost demarate, sistate, apoi reluate cercetări arheologice anterioare implementării unui proiect de amenajare a piaţetei şi de restaurare a ansamblului Curtea Domnească. Au fost dezvelite cu acest prilej 10 morminte de inhumaţie care fac parte din aceeaşi necropolă ca şi complexele menţionate de mai sus, aflate într-o stare proastă de conservare, datorită lucrărilor repetate de nivelare şi avare a pieţei. La fel cu mormintele din Suprafaţa A şi în cazul acestora nu au fost surprinse gropile, păstrându-se în schimb resturi ale sicrielor. Inventarul celor zece morminte, de asemenea sărăcăcios, conta în nasturi din bronz şi din monede din bronz (sec. XVI-XVII). Al treilea sector cercetat din necropola medievală care suprapune ansamblul arhitectural Curtea Domnească este situat în apropierea segmentului de zid de pe latura de S a bisericii "Sf. Ioan". Şi de această dată cercetările arheologice au fost determinate de lucrările de amenajare a unei pasarele în continuarea zidului de susţinere a terasei. Acest al treilea sector cercetat se află la limita de S a platoului Curţii Domneşti, limită creată recent ca urmare a construirii în sec. al XX-lea a unui zid de susţinere a pantei. Descoperirea a cinci morminte şi în această zonă constituie un indiciu referitor la întinderea cimitirului medieval. O situaţie stratigrafică interesantă în sectorul C al şantierului preventiv Curtea Domnească a constituit-o descoperirea a trei morminte suprapuse, aflate imediat dedesubtul segmentului de zid amintit mai sus. În cadrul cercetărilor preventive întreprinse în 2005 în cadrul sitului Curtea Domnească, cât şi cu ocazia săpăturilor realizate în 1979 şi a diverselor intervenţii cu caracter edilitar efectuate în perimetrul acesta în ultima jumătate de secol nu au fost identificate vestigiile unor construcţii medievale, ci doar morminte aparţinând unei necropole datate pe baza inventarului funerar în sec. XVI-XVII. Informaţii culese în teren privind întinderea zonei funerare ne fac să presupunem că distrugerea unor eventuale construcţii din apropierea Curţii Domneşti din Piatra-Neamţ a debutat chiar odată cu transformarea terenului din jurul Bisericii "Sf. Ioan" în cimitir al oraşului.
Note Bibliografice	1. Constantin Matasă, Şantierul arheologic Piatra-Neamţ, SCIV 6, 1955, 3-4, p. 819-842; Eugenia Neamţu, Date istorice şi arheologice cu privire la Curtea Domnească din Piatra Neamţ, Memoria Antiquitatis 1, 1969, p. 227-240.
Sursa	Cronica cercetărilor arheologice din România http://www.archweb.cimec.ro/scripts/arh/cronica/detaliu.asp?k=3464
Editor	CIMEC
Limba	RO