Paul Păun
Paul Păun (născut Paul Zaharia pe 5 septembrie 1915, Bucureşti şi decedat la 9 aprilie 1994, Haifa) a fost un artist şi poet suparealist român, fiind de asemenea un doctor în medicină şi chirurgie. Debutează la revista Alge în 1930, cucerit fiind de Poemul invectivă al lui Geo Bogza. În 1933 e condamnat pentru pornografie în procesul intentat de Nicolae Iorga. După 1939 e prezent în grupul suprarealist român, alături de Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca (care colaborase anterior cu Păun la Alge) şi Dolfi Trost.
De asemenea a scris la unu, Viaţa imediată, Meridian, Azi, Viaţa românească şi Reporter şi a expus desene în diverse galerii la Londra, Tel Aviv şi Haifa. A brevetat aşa-numitele "lovaje" şi "desene infranegre" şi a inventat "afumăturile" (sticle de lampă cu gaz afumate). El a considerat arta "o invazie pe tărâmul imaginarului", "o intervenţie permanentă şi himerică în misterul creaţiei permanente".
Opere literare
Poezii:
- Plămânul sălbatec, Tipografia Bucovina,Bucureşti, 1939 (cu două guaşe de Jules Perahim)
- Diamantul conduce mâinile, în colaborare cu Virgil Teodorescu şi Dolfi Trost, Colecţia suprarealistă, Bucureşti, 1940 (în exemplar unic)
- Marea palidă,Colecţia suprarealistă, Bucureşti, 1945
- La vie extérieure,1948 (în exemplar unic)
- La rose parallele,Haifa, 1975
Proză şi eseu:
- Critica mizeriei, în colaborare cu Gellu Naum şi Virgil Teodorescu, Colecţia suprarealistă, 1945
- Les esprites animaux (Spiritele animale),Colecţia Infra-Noir, 1947
- La conspiration du silence (Conspiraţia tăcerii),Colecţia Infra-Noir, 1947
- L’Infra-Noir (Infranegrul), în colaborare cu Gellu Naum, Gherasim Luca, Virgil Teodorescu şi Dolfi Trost, Colecţia suprarealistă, 1947
- Éloge de Malombre (Elogiul Malombrei), în colaborare cu Gellu Naum, Gherasim Luca, Virgil Teodorescu şi Dolfi Trost, Colecţia suprarealistă, 1947