Au și ele ceva de spus !

Elefantul

Dacă pentru occidentali elefantul reprezintă o imagine vie a masivității și a stângăciei, pentru asiatici el are o semnificație fundamental diferită.
Elefantul este animalul pe care încalecă regii și, în primul rând Indra, Regele ceresc. El simbolizează deci puterea regală. „Elefant“ mai este și numele lui Shiva ( zeul suprem în India ), în exercițiul funcțiunilor sale de suveran. Odată intrat în acțiune, efectul puterii regale aduce pacea și prosperitatea. Forța elefantului ( matangi ) dă acelora care îl invocă tot ce-și pot dori. În multe regiuni, și mai ales în cele musonice, răsplata ia forma ploii și este considerată o adevărată binecuvântare cerească. În Sian ( Thailanda ), Laos, Cambodgia, elefantul alb aduce ploaia și recoltele bogate, dar trebuie respectat așa cum se cuvine, pentru că Indra este și zeul furtunilor și de aceea elefantul poartă pe cap o nestemată care are strălucirea fulgerului.    
Elefantul mai este un simbol al stabilității și al statorniciei, iar nu al masivității. În Yoga, este atribuit chakrei Muladharta, unde corespunde, în consecință, elementului pământ și culorii ocru. Elefantul îl însoțește pe Bodhisattva Akshobhaya, Neschimbătorul. În anumite mandale tantrice, întâlnim elefantul așezat fie la porțile cardinale, fie în punctele colaterale, îl întâlnim și la Angkor, în Mebon-ul oriental și mai ales la Bakong. El semnifică dominația „centrului“ regal asupra asupra direcțiilor spațiului terestru. Prezența elefantului, printre alte simboluri, în preajma lui Vasndeva - Vishnei ca stăpân al „celor trei lumi“, pare să indice suveranitatea sa asupra lumii pământești.       
Elefantul mai evocă și imaginea lui Gonesha, simbol al cunoașterii : capul de elefant este macrocosmosul, trupul omenesc este microcosmosul și în același timp non-manifestarea. Potrivit acestei interpretări elefantul este de fapt „începutul și sfârșitul“, ceea ce  se înțelege, deopotrivă, din dezvoltarea lumii manifestate pornind de la particula „om“ ( deci la stadiul de non-manifestare ) cât și din împlinirea interioară a yoghinului, elefantul fiind „alfa și omega“.
Simbolismul elefantului este, de asemenea, foarte folosit în formulările budiste : regina Maya l-a plăsmuit pe Buddha dintr-un elefănțel. Aici îndeplinește un rol angelic. Lucru  neașteptat,  dacă  n-am ști deja că elefantul este instrumentul acțiunii și binecuvântării cerești. Uneori, ca să poată figura zămislirea lui Buddha, elefantul este înfățișat singur. Alteori, aflat în vârful unui stâlp, el evocă, luminarea, ceea ce ne trimite la simbolismul cunoașterii figurat de Genasha. Elefantul are o semnificație apropiată atunci când apare încălecat de Bodhisattva Somatabhad, exprimând puterea cunoașterii. În mod secundar, forța brutală este înfățișată de prezența elefantului furios Nalagiri.
Ca și taurul, broasca țestoasă și alte animale el mai îndeplinește în India și Tibet, rolul de animal ce sprijină lumea : universul este așezat pe spinarea unui elefant. În numeroase momente îl vedem apărând în chip de cariatidă : aici este cosmofor. Prin faptul că posedă el însuși structura cosmosului ( patru stâlpi sprijinind o sferă ), mai este considerat și animal cosmic.
În Africa elefantul simbolizează vânjoșenia, belșugul și traiul îndelungat. La triburile ekoi - de la care populațiile eibo din Biafra au împrumutat cultul și instituțiile lui Ekkpe - este simbolul violenței și al urâțeniei. Aici însă, simbolul nu depășeșete nivelul metaforei.
Tot la acest nivel, elefantul servește ca atribut al puterii regale ( dacă luăm în considerare greutatea sa ), al regelui care se ferește de nebunie și de nechibzuință ( dacă ținem seama de suspiciunea și de prudența elefantului ), ca atribut al smereniei dacă e să dăm crezare lui Plinius și Aelianos : „Când strălucește luna nouă, elefanții, așa cum am auzit, mânați de nu știu ce inteligență naturală și misterioasă, poartă niște rămurele, smulse de curând din pădurile în care au păscut, le ridică și înălțându-și ochii spre cer, scutură ușor aceste crengi de parcă ar adresa o rugăciune zeiței ca să-și atragă bunăvoința și oblăduirea ei“.
Elefanții trăiesc în Africa și în India, preferând zonele de câmpie și deșert, văile râurilor și pădurile tropicale. Ei se organizează în familii și mai multe familii se unesc într-o turmă condusă de cea mai bătrână femelă. Puii maturi părăsesc turma în căutarea unei femele. Elefanții manâncă în jur de 225 kg. de mâncare pe zi și beau 90 de litri de apă. Sunt vegetarieni, manâncă frunze, iarbă și alte plante. Au o înălțime cuprinsă între 3 și 4 metri și o greutate între 4000 și 7000 de kg.
Sunt două tipuri majore de elefanți : african si indian. Se deosebesc după mărime : elefantul african are un corp mare și gras, urechi moi, iar elefantul indian este mai mic și are urechi mici și grase și colți mai mici. Are un grad de inteligență ridicat în rândul animalelor. Rareori se întind pe pământ și de obicei dorm în picioare.
Elefantul este simbolul norocului. Atitudinea lui ne indică dacă este vorba de o influență bună sau rea. A visa un singur elefant anunță o șansă nesperată, o relație influentă, multă energie. Cu cât culoarea lui este mai deschisă, cu atât norocul este mai mare. Mai mulți elefanți semnalează boala, insuccesul. 
Actualmente elefanții sunt cele mai mari și cele mai grele animale terestre. Pe lângă faptul că au dinții incisivi cei mai mari, au nasul cel mai lung și poate memoria cea mai bună. Cu toată greutatea de mai multe tone, deplasarea lor se poate numi „sprintenă“. În pădure, dacă este necesar se furișează fără zgomot. Acești „uriași blânzi“ sunt ființe sensibile și cu simț afectiv, trăiesc în legături strânse cu membrii familiei și cu ceilalți membrii ai turmei. Din păcate aceste animale au fost vânate fără milă de om pentru fildeșul prețios, și numărul de indivizi ai celor două specii a început să scadă într-un mod alarmant.
 

Articol realizat de
Roxana Niculescu

 

 

Hosted by www.Geocities.ws

1