Au şi ele ceva de spus !

Elefantul

Dacă pentru occidentali elefantul reprezintă o imagine vie a masivităţii şi a stângăciei, pentru asiatici el are o semnificaţie fundamental diferită.
Elefantul este animalul pe care încalecă regii şi, în primul rând Indra, Regele ceresc. El simbolizează deci puterea regală. „Elefant“ mai este şi numele lui Shiva ( zeul suprem în India ), în exerciţiul funcţiunilor sale de suveran. Odată intrat în acţiune, efectul puterii regale aduce pacea şi prosperitatea. Forţa elefantului ( matangi ) dă acelora care îl invocă tot ce-şi pot dori. În multe regiuni, şi mai ales în cele musonice, răsplata ia forma ploii şi este considerată o adevărată binecuvântare cerească. În Sian ( Thailanda ), Laos, Cambodgia, elefantul alb aduce ploaia şi recoltele bogate, dar trebuie respectat aşa cum se cuvine, pentru că Indra este şi zeul furtunilor şi de aceea elefantul poartă pe cap o nestemată care are strălucirea fulgerului.    
Elefantul mai este un simbol al stabilităţii şi al statorniciei, iar nu al masivităţii. În Yoga, este atribuit chakrei Muladharta, unde corespunde, în consecinţă, elementului pământ şi culorii ocru. Elefantul îl însoţeşte pe Bodhisattva Akshobhaya, Neschimbătorul. În anumite mandale tantrice, întâlnim elefantul aşezat fie la porţile cardinale, fie în punctele colaterale, îl întâlnim şi la Angkor, în Mebon-ul oriental şi mai ales la Bakong. El semnifică dominaţia „centrului“ regal asupra asupra direcţiilor spaţiului terestru. Prezenţa elefantului, printre alte simboluri, în preajma lui Vasndeva - Vishnei ca stăpân al „celor trei lumi“, pare să indice suveranitatea sa asupra lumii pământeşti.       
Elefantul mai evocă şi imaginea lui Gonesha, simbol al cunoaşterii : capul de elefant este macrocosmosul, trupul omenesc este microcosmosul şi în acelaşi timp non-manifestarea. Potrivit acestei interpretări elefantul este de fapt „începutul şi sfârşitul“, ceea ce  se înţelege, deopotrivă, din dezvoltarea lumii manifestate pornind de la particula „om“ ( deci la stadiul de non-manifestare ) cât şi din împlinirea interioară a yoghinului, elefantul fiind „alfa şi omega“.
Simbolismul elefantului este, de asemenea, foarte folosit în formulările budiste : regina Maya l-a plăsmuit pe Buddha dintr-un elefănţel. Aici îndeplineşte un rol angelic. Lucru  neaşteptat,  dacă  n-am şti deja că elefantul este instrumentul acţiunii şi binecuvântării cereşti. Uneori, ca să poată figura zămislirea lui Buddha, elefantul este înfăţişat singur. Alteori, aflat în vârful unui stâlp, el evocă, luminarea, ceea ce ne trimite la simbolismul cunoaşterii figurat de Genasha. Elefantul are o semnificaţie apropiată atunci când apare încălecat de Bodhisattva Somatabhad, exprimând puterea cunoaşterii. În mod secundar, forţa brutală este înfăţişată de prezenţa elefantului furios Nalagiri.
Ca şi taurul, broasca ţestoasă şi alte animale el mai îndeplineşte în India şi Tibet, rolul de animal ce sprijină lumea : universul este aşezat pe spinarea unui elefant. În numeroase momente îl vedem apărând în chip de cariatidă : aici este cosmofor. Prin faptul că posedă el însuşi structura cosmosului ( patru stâlpi sprijinind o sferă ), mai este considerat şi animal cosmic.
În Africa elefantul simbolizează vânjoşenia, belşugul şi traiul îndelungat. La triburile ekoi - de la care populaţiile eibo din Biafra au împrumutat cultul şi instituţiile lui Ekkpe - este simbolul violenţei şi al urâţeniei. Aici însă, simbolul nu depăşeşete nivelul metaforei.
Tot la acest nivel, elefantul serveşte ca atribut al puterii regale ( dacă luăm în considerare greutatea sa ), al regelui care se fereşte de nebunie şi de nechibzuinţă ( dacă ţinem seama de suspiciunea şi de prudenţa elefantului ), ca atribut al smereniei dacă e să dăm crezare lui Plinius şi Aelianos : „Când străluceşte luna nouă, elefanţii, aşa cum am auzit, mânaţi de nu ştiu ce inteligenţă naturală şi misterioasă, poartă nişte rămurele, smulse de curând din pădurile în care au păscut, le ridică şi înălţându-şi ochii spre cer, scutură uşor aceste crengi de parcă ar adresa o rugăciune zeiţei ca să-şi atragă bunăvoinţa şi oblăduirea ei“.
Elefanţii trăiesc în Africa şi în India, preferând zonele de câmpie şi deşert, văile râurilor şi pădurile tropicale. Ei se organizează în familii şi mai multe familii se unesc într-o turmă condusă de cea mai bătrână femelă. Puii maturi părăsesc turma în căutarea unei femele. Elefanţii manâncă în jur de 225 kg. de mâncare pe zi şi beau 90 de litri de apă. Sunt vegetarieni, manâncă frunze, iarbă şi alte plante. Au o înălţime cuprinsă între 3 şi 4 metri şi o greutate între 4000 şi 7000 de kg.
Sunt două tipuri majore de elefanţi : african si indian. Se deosebesc după mărime : elefantul african are un corp mare şi gras, urechi moi, iar elefantul indian este mai mic şi are urechi mici şi grase şi colţi mai mici. Are un grad de inteligenţă ridicat în rândul animalelor. Rareori se întind pe pământ şi de obicei dorm în picioare.
Elefantul este simbolul norocului. Atitudinea lui ne indică dacă este vorba de o influenţă bună sau rea. A visa un singur elefant anunţă o şansă nesperată, o relaţie influentă, multă energie. Cu cât culoarea lui este mai deschisă, cu atât norocul este mai mare. Mai mulţi elefanţi semnalează boala, insuccesul. 
Actualmente elefanţii sunt cele mai mari şi cele mai grele animale terestre. Pe lângă faptul că au dinţii incisivi cei mai mari, au nasul cel mai lung şi poate memoria cea mai bună. Cu toată greutatea de mai multe tone, deplasarea lor se poate numi „sprintenă“. În pădure, dacă este necesar se furişează fără zgomot. Aceşti „uriaşi blânzi“ sunt fiinţe sensibile şi cu simţ afectiv, trăiesc în legături strânse cu membrii familiei şi cu ceilalţi membrii ai turmei. Din păcate aceste animale au fost vânate fără milă de om pentru fildeşul preţios, şi numărul de indivizi ai celor două specii a început să scadă într-un mod alarmant.  

Articol realizat de
Roxana Niculescu