Galeria
cu pictori
Cenni
de Peppo Cimabue
Cimabue
se naște în anul 1240, în cartierul Sant' Ambrogio
din Florența. Numele său îl mai cuprindea și
pe cel de Gaultieri. Ba chiar, după unele documente, numele său adevărat era
Cenni ( Benicenni ) di Giovanni da
Firenze, Cimabue fiind doar o poreclă.
Crescând,
tatăl său și nu numai, considera că mintea aceea vioaie trebuia să fie și
strunită, așa că, tânărul Cimabue este trimis la Santa Maria Novella,
pentru a se deprinde cu literele. Din păcate, sau din fericire, Cimabue nu dădea
prea mare atenție gramaticii, ci își petrecea toată ziua desenând cai,
oameni, case și alte lucruri care-i treceau prin minte.
Vasari
povestește un episod legat de începerea inițierii lui Cimabue în arta
picturii, care este fals. El scrie că odată cu începerea construcției
bisericii Santa Maria Novella ( și a capelei de' Gondi ) pictorul florentin
asistă la pictarea acesteia de către niște maeștri greci și hotărește că
asta va vrea și el să facă. Numai că biserica a început să fie construită
în anul 1279, când Cimabue avea în jur de 40 de ani.
Ce
este sigur, privitor la viața lui Cimabue, este că marele tablou pentru călugării
din Vall’ Ombrosa din mânăstirea Santa Trinita din Florența, reprezentând
o Madona cu pruncul în brațe, înconjurată de mulți îngeri care o proslăvesc,
este o realizare socotită drept autentică ( spre deosebire de multe alte lucrări
atribuite greșit lui Cimabue ) și se odihnește în galeriile Uffizi.
Pentru
că era un priceput pictor, Cimabue a lucrat apoi în frescă, pe fațada
spitalului Del Porcellana -
de o parte a porții principale o Bunăvestire, iar de cealalltă parte, un Isus
Christos, în mărime naturală. Din păcate spitalul, împreună cu fresca, nu
au mai ajuns până în zilele noastre pentru a le admira și noi. După ce a
terminat acestă lucrare, călugării l-au rugat să facă un tablou mare, înfățișând
răstignirea lui Christos. Nici această pictură nu mai există. Însă ceea ce
se știe este că datorită acestei lucrări Cimabue a fost recomandat călugărilor
bisericii San Francesco din Pisa, pentru a realiza un tablou cu chipul Sfântului
Francisc. Noile studii cu razele X, ca și cele care compară manierele de
lucru, au trezit îndoielile specialiștilor care nu mai atribuie cu aceeași
certitudine pictura lui Cimabue. De altfel, orice altă pictură executată în
Pisa nu mai există. După tabloul
dedicat Sfântului Francisc, Cimabue pictează, pentru aceeași biserică, o Sfântă
Fecioară, cu pruncul în brațe, pe un fond auriu. Această piesă este găzduită
de muzeul Louvre și este atribuită de către cei mai mulți cercetători lui
Cimabue.
Articol
realizat de
Cristian Munteanu
|