A fost odatã...

Elvis Presley

Make love, not war !

Succesul lui Elvis Presley a apărut într-o epocă în care domina o generație a problemelor, a frustrărilor, a micilor sau marilor pretexte pentru revolte. Tinerii anilor '50 trăiau contradicțiile unei societăți care le zâmbea uneori fals și cu gura întredeschisă, prin intermediul personalităților ca Bing Crosby sau Dean Martin. Cu toate acestea, se purta un război rece, un ritual al vrăjitoarelor, o imensă conspirație care nu le permitea practic să vadă lucrurile în adevărata lor esență, adică mai departe de ceea ce le oferea aparența. Există posibilitatea ca în secolul nostru, rock and roll-ul să fi reprezentat nu doar o simplă modă muzicală, ci mult mai mult, chiar o ruptură de trecut pe terenul unicului domeniu care permitea acest lucru, și anume estetica. Sexul, violența, sinceritatea interesată, țipetele cărora li se răspundea cu țipete, vestimentații provocatoare, o majoră și acută lipsă de respect față de cei din jur, erau termenii utilizați din ce în ce mai des referitor la tânăra generație, pentru a-i demonstra sau a-i condamna atitudinea respingătoare. Evident, cel care ducea la extreme toate aceste caracteristici se transforma într-un adevărat idol. Iar acel idol avea să fie Elvis. El a fost primul care îndrăznea să întreprindă ceea ce era interzs, ceea ce până la acel moment nu îndrăznea să facă nimeni, cu excepția negrilor. Ca interpret, a fost unul dintre cântăreții privilegiați care a știut să reunească într-o combinație cât se putea de originală formele muzicale ale albilor ( country ) cu elementele de ascendență ale negrilor ( gospel, spirituals, rithm&blues ), în timp ce vocea sa era capabilă să producă incredibile efecte sonore.

S-a născut în generația revoltelor

Elvis Aaron Presley s-a născut pe 8 mai 1935 la Tupelo ( Mississipi ), din părinți de condiție modestă. Fratele său geamăn, Jesse Garon, nu a supraviețuit la naștere.
 
La vârsta de zece ani, cu ocazia zilei lui de naștere, primește în dar prima chitară, cu toate că el își dorea o bicicletă pe care părinții nu au putut să i-o ofere pentru că era prea scumpă. Tot în același an a cântat pentru prima oară în public, la un concurs local, care purta numele de Festivalul Muzical de la Feria Alabama, și la care obține premiul al doilea, constând în suma de cinci dolari. La sfârșitul celui de al doilea război mondial, tatăl său rămâne fără serviciu, lucru care îI obligă să se mute la Memphis. Elvis începe astfel să încerce să își câștige singur existența, la șaisprezece ani, pe post de camionagiu, câștigând numai un dolar pe oră. Odată cu vârsta de 19 ani, decide să îi dăruiască un disc mamei lui și  astfel merge să îl înregistreze la un studio din Memphis pentru doar câțiva cenți. Nu este însă mulțumit și  ia hotărârea de a cheltui mai mult la Sun Records Company, unde înregistrează „My Happiness“. Marion Keisker, o secretară de la acea companie, a păstrat o copie. La insistențele ei, Sam Philips și Dewey Philips l-au ajutat pe Elvis să înregistreze primul lui disc comercial, intitulat „That's All Right Mama/Blue Moon of Kentucky“. Era 6 iulie 1954, ziua în care avea să își înceapă cariera profesinală, alături de Scotty Moore și Bill Black, sub îndrumarea lui Dewey Philips și Sun Records. În 1955, sfătuit de către Andrew Parker, supranumit și „Colonelul“, Elvis decide să semneze un contract cu RCA, unde înregistrează începând cu 10 ianuarie 1956 discul Heartbreak Hotel, disc considerat după moartea sa cel mai bun din întreaga lui carieră. Pe 9 septembrie 1956, Elvis apare la  „Ed Sullivan Show“. „În această seară vă voi cânta ceva foarte diferit de ceea ce cânt în mod obișnuit“, le-a spus el telespectatorilor. Elvis a interpretat atunci o piesă încă necunoscută, „Love me Tender“.  Succesul pe care l-a avut această piesă a fost unul impresionant, astfel încât ceva mai târziu, când discul care conținea această piesă a fost scos pe piață, doar cererile la comandă numărau un milion de exemplare, o nebunie fără precedent la acel moment.

Succese nenumărate și numărul unu în topuri

În vara anului 1956, Elvis debutează de asemenea și în cinematografie. Love me tender, Loving you, Jailhouse Rock și King Creole îl situează brusc în topul primilor zece actori ai Statelor Unite. În 1958, mama sa moare, fapt care îl afectează într-atât încât cade într-o profundă depresie nervoasă. Începând cu acel moment și până în anul 1960, își efectuează stagiul militar la o bază americană din orașul german Bad Nauheim, în calitate de conducător de tancuri. În plin serviciu militar, în 1959, Elvis înregistrează un disc cu o echipă neprofesionistă : “Bad Nauheim medley“. Printre piesele conținute se afla și hitul „There's no tomorrow“, compus de Tony Martin. La începutul lui martie 1960, la plecarea din Germania, Elvis își ia rămas bun la aeroport de la o tânără numită Priscilla Beaulieu. Chiar în acea lună, însă la Nashville, va realiza prima sa înregistrare în afara serviciului militar la RCA. Razultatul a adus cu sine o plasare în primele poziții ale topurilor cu „Stuck on you“. „It's now or never“, înregistrat la Nashville, s-a vândut în acel an în 9 milioane de exemplare, urmat fiind de „Are You Lonesome Tonight ?“, vândut în 5 milioane de copii. Perioada anilor 1961-1969 l-a determinat să își dedice mai mult timp activității profesionale desfășurate în cinematografie, jucând în câte trei pelicule pe an, și refuzând să susțină orice concert. Dar, spre bucuria fanilor oarecum îngrijorați, Elvis reapare în Las Vegas cu forțe proaspete, într-o reprezentație cu totul specială, în care nu a lipsit preaputenica creație a lui Chuck Berry, Johnny B. Goode. În 1963, Elvis încearcă abordarea bossei nova, aflată pe atunci la modă în Statele Unite, incluzând piesa „Bossa nova baby“ pe post de coloană sonoră pentru filmul „Fun in Acapulco“. În realitate, se poate considera că piesa era un fel de amalgam între rock and roll și rumba mexicanilor, ceva care, în orice caz, avea foarte puțin de a face cu bossa braziliană. Mișcarea pacifistă care lua amploare din ce în ce mai mult în America în decursul anilor '60 îl influențează  și pe Elvis, care înregistrează o nouă versiune pentru „Blowin' in the wind“ al lui Dylan și  o alta mult mai elaborată pentru „Bridge over troubled water“, a lui Simon & Garfunkel. În ziua de 1 mai 1967, Elvis și Priscilla Beaulieu se căsătoresc la hotelul Aladdin din Las Vegas, ceremonie la care participă numai paisprezece invitați; presa se ocupă însă ca vestea să fie popularizată foarte repede. Un an mai târziu se va naște fetița lor, pe care decid să o numească Lisa Marie. La data de 21 ianuarie 1969, Elvis termină înregistrările pentru discul „In the ghetto“. Cântecul care dă și titlul discului, având un text cu intense aluzii de denunție socială, face înconjurul lumii, fiind fredonat de un număr imens de persoane. Urmează „Suspicious Mind“, din august 1969, ultimul dintre producțiile de mare succes ale lui Elvis dinainte de moartea sa.
Între 1969 și anul morții sale, Elvis a beneficiat de mai mult de o mie de apariții televizate în direct pe posturile care dețineau cele mai mari cote de audiență în Statele Unite. Regele rock&roll-ului va avea din nou un mare succes în martie 1973, când reușește ca albumul său dublu, „Aloha from Hawaii“, să dețină numărul unu în toate topurile. Tot în același an, căsătoria sa despre care se vorbise atât de mult cu Priscilla se termină lamentabil cu un divorț.

Supușii despre Rege

Primăvara lui 1977 îl găsește pe Elvis la Michigan, vizitând cele mai importante obiective turistice de acolo și inspirându-se pentru viitoarele sale piese. Totuși, vizita sa este însoțită și de un mare concert în care cântă pentru în primă audiție noua versiune de la „My way“. Trei luni mai târziu după această reprezentație, Elvis moare, la 16 august 1977. Despre acest nefericit eveniment, care cu siguranță că  a lăsat mai săracă lumea muzicii, Jimmy Carter spunea, în Declarația sa oficială ca urmare a morții lui Elvis : „Moartea lui Elvis Presley privează țara noastră de o parte din ea însăși. A fost unic, de neînlocuit. Acum mai mult de douăzeci de ani, Elvis a răbufnit pe scenă, realizând un impact fără precedent și care probabil nu va mai fi egalat niciodată. Personalitatea și muzica sa, care fuziona stilul country-ului alb și cel al blues-ului negru, a schimbat în permanență fața culturii americane. Ceea ce a lăsat în urma sa are o valoare imensă. A fost un simbol de vitalitate, rebeliune și umor pentru oamenii din toate colțurile lumii.“ De asemenea, celebrul solist Frank Sinatra a deplâns dispariția lui Elvis de pe scena internațională : „S-au rostit multe despre  talentul și performanțele lui Elvis de-a lungul anilor, și sunt întru totul de acord cu aceste spuse. ÎI voi simți lipsa foarte mult, ca prieten. A fost un om călduros și generos.“
„Stilul cu care Elvis a abordat muzica a influențat pe toată lumea“, remarca Al Green. „El a spart gheața pentru noi toți.“ Alăturându-i-se, Bruce Springsteen declara și el : „Au existat mulți tipi duri în industria muzicală. Au fost pretendenți. Au fost și concurenți. Cu siguranță a fost și va rămâne un singur Rege, și acela este doar Elvis.“ Chiar și talentatul John Lennon se vede nevoit să admită : „Înainte de Elvis, nu a existat nimic.“ Multe vedete s-au declarat fără ezitare fani ai lui Elvis : „Nu am fost numai un fan de-al său, am fost ca și fratele lui. El spunea că eu sunt bun și eu spuneam că el e bun; nu ne-am contrazis niciodată pe tema asta. Elvis a muncit din greu, s-a dedicat muncii sale și Dumnezeu l-a iubit. Ultima oară l-am văzut la Graceland. Am cântat împreună Old Blind Barnabus, o meoldie gospel. Îl iubesc și  sper să ne revedem în Rai. Nu o să mai existe nimeni ca acest frate de suflet“, se confesează James Brown. „Datorită lui Elvis am devenit interesat de muzică. Sunt fan Elvis de pe vremea când eram puști“, declară Elton John. Efectul pe care l-a avut Elvis asupra tinerilor de atunci reiese și din declarația artistei Cher : „Primul concert la care am asistat a fost un concert cu Elvis, pe când aveam doar 11 ani. Chiar și la acea vârstă fragedă am fost conștientă de efectul extraordinar pe care un om de spectacol îl poate avea asupra publicului.“ Actorul Eddie Murphy își mărturisește și el admirația pentru Rege : „Acesta este idolul meu, Elvis Presley. Dacă mergi la mine acasă, vei vedea poze cu Elvis peste tot. E pur și simplu cel mai mare entertainer ce a trăit vreodată. Și  cred asta pentru că avea așa de multă prezență de spirit. Când Elvis pășea într-o încăpere, prezența lui era simțită. Nu contează cine mai era acolo, în aceeași cameră cu el, Bogart, Marlyn Monroe…“ Originalitatea desăvârșită a fost poate cel mai des lăudată. Mick Jagger, solistul trupei rock Rolling Stones, spunea despre Elvis : „A fost un artist unicat, un original printre imitatori.“ În urma sa, Rod Stewart completează : „Elvis a fost Regele Regilor. Fără îndoială, indivizii ca mine și  toți ceilalți doar am călcat pe urmele lui.“

 Articol realizat de
Nicoleta Bîrță

 

 

Hosted by www.Geocities.ws

1