|
A fost odatã...
Elvis
Presley
Make love, not war
!
Succesul lui Elvis
Presley a apărut într-o epocă în care domina o generație a problemelor, a
frustrărilor, a micilor sau marilor pretexte pentru revolte. Tinerii anilor '50
trăiau contradicțiile unei societăți care le zâmbea uneori fals și cu gura
întredeschisă, prin intermediul personalităților ca Bing Crosby sau Dean
Martin. Cu toate acestea, se purta un război rece, un ritual al vrăjitoarelor,
o imensă conspirație care nu le permitea practic să vadă lucrurile în adevărata
lor esență, adică mai departe de ceea ce le oferea aparența. Există
posibilitatea ca în secolul nostru, rock and roll-ul să fi reprezentat nu doar
o simplă modă muzicală, ci mult mai mult, chiar o ruptură de trecut pe
terenul unicului domeniu care permitea acest lucru, și anume estetica. Sexul,
violența, sinceritatea interesată, țipetele cărora li se răspundea cu țipete,
vestimentații provocatoare, o majoră și acută lipsă de respect față de
cei din jur, erau termenii utilizați din ce în ce mai des referitor la tânăra
generație, pentru a-i demonstra sau a-i condamna atitudinea respingătoare.
Evident, cel care ducea la extreme toate aceste caracteristici se transforma într-un
adevărat idol. Iar acel idol avea să fie Elvis. El a fost primul care îndrăznea
să întreprindă ceea ce era interzs, ceea ce până la acel moment nu îndrăznea
să facă nimeni, cu excepția negrilor. Ca interpret, a fost unul dintre cântăreții
privilegiați care a știut să reunească într-o combinație cât se putea de
originală formele muzicale ale albilor ( country ) cu elementele de ascendență
ale negrilor ( gospel, spirituals, rithm&blues ), în timp ce vocea sa era
capabilă să producă incredibile efecte sonore.
S-a născut în
generația revoltelor
Elvis Aaron
Presley s-a născut pe 8 mai 1935 la Tupelo ( Mississipi ), din părinți de
condiție modestă. Fratele său geamăn, Jesse Garon, nu a supraviețuit la naștere.
La vârsta de zece
ani, cu ocazia zilei lui de naștere, primește în dar prima chitară, cu toate
că el își dorea o bicicletă pe care părinții nu au putut să i-o ofere
pentru că era prea scumpă. Tot în același an a cântat pentru prima oară în
public, la un concurs local, care purta numele de Festivalul Muzical de la Feria
Alabama, și la care obține premiul al doilea, constând în suma de cinci
dolari. La sfârșitul celui de al doilea război mondial, tatăl său rămâne
fără serviciu, lucru care îI obligă să se mute la Memphis. Elvis începe
astfel să încerce să își câștige singur existența, la șaisprezece ani,
pe post de camionagiu, câștigând numai un dolar pe oră. Odată cu vârsta de
19 ani, decide să îi dăruiască un disc mamei lui și
astfel merge să îl înregistreze la un studio din Memphis pentru doar câțiva
cenți. Nu este însă mulțumit și ia
hotărârea de a cheltui mai mult la Sun Records Company, unde înregistrează
„My Happiness“. Marion Keisker, o secretară de la acea companie, a păstrat
o copie. La insistențele ei, Sam Philips și Dewey Philips l-au ajutat pe Elvis
să înregistreze primul lui disc comercial, intitulat „That's All Right
Mama/Blue Moon of Kentucky“. Era 6 iulie 1954, ziua în care avea să își înceapă
cariera profesinală, alături de Scotty Moore și Bill Black, sub îndrumarea
lui Dewey Philips și Sun Records. În 1955, sfătuit de către Andrew Parker,
supranumit și „Colonelul“, Elvis decide să semneze un contract cu RCA,
unde înregistrează începând cu 10 ianuarie 1956 discul Heartbreak Hotel,
disc considerat după moartea sa cel mai bun din întreaga lui carieră. Pe 9
septembrie 1956, Elvis apare la „Ed
Sullivan Show“. „În această seară vă voi cânta ceva foarte diferit de
ceea ce cânt în mod obișnuit“, le-a spus el telespectatorilor. Elvis a
interpretat atunci o piesă încă necunoscută, „Love me Tender“.
Succesul pe care l-a avut această piesă a fost unul impresionant,
astfel încât ceva mai târziu, când discul care conținea această piesă a
fost scos pe piață, doar cererile la comandă numărau un milion de exemplare,
o nebunie fără precedent la acel moment.
Succese nenumărate
și numărul unu în topuri
În vara anului
1956, Elvis debutează de asemenea și în cinematografie. Love me tender,
Loving you, Jailhouse Rock și King Creole îl situează brusc în topul
primilor zece actori ai Statelor Unite. În 1958, mama sa moare, fapt care îl
afectează într-atât încât cade într-o profundă depresie nervoasă. Începând
cu acel moment și până în anul 1960, își efectuează stagiul militar la o
bază americană din orașul german Bad Nauheim, în calitate de conducător de
tancuri. În plin serviciu militar, în 1959, Elvis înregistrează un disc cu o
echipă neprofesionistă : “Bad Nauheim medley“. Printre piesele conținute
se afla și hitul „There's no tomorrow“, compus de Tony Martin. La începutul
lui martie 1960, la plecarea din Germania, Elvis își ia rămas bun la aeroport
de la o tânără numită Priscilla Beaulieu. Chiar în acea lună, însă la
Nashville, va realiza prima sa înregistrare în afara serviciului militar la
RCA. Razultatul a adus cu sine o plasare în primele poziții ale topurilor cu
„Stuck on you“. „It's now or never“, înregistrat la Nashville, s-a vândut
în acel an în 9 milioane de exemplare, urmat fiind de „Are You Lonesome
Tonight ?“, vândut în 5 milioane de copii. Perioada anilor 1961-1969 l-a
determinat să își dedice mai mult timp activității profesionale desfășurate
în cinematografie, jucând în câte trei pelicule pe an, și refuzând să susțină
orice concert. Dar, spre bucuria fanilor oarecum îngrijorați, Elvis reapare în
Las Vegas cu forțe proaspete, într-o reprezentație cu totul specială, în
care nu a lipsit preaputenica creație a lui Chuck Berry, Johnny B. Goode. În
1963, Elvis încearcă abordarea bossei nova, aflată pe atunci la modă în
Statele Unite, incluzând piesa „Bossa nova baby“ pe post de coloană sonoră
pentru filmul „Fun in Acapulco“. În realitate, se poate considera că piesa
era un fel de amalgam între rock and roll și rumba mexicanilor, ceva care, în
orice caz, avea foarte puțin de a face cu bossa braziliană. Mișcarea pacifistă
care lua amploare din ce în ce mai mult în America în decursul anilor '60 îl
influențează și pe Elvis, care
înregistrează o nouă versiune pentru „Blowin' in the wind“ al lui Dylan
și o alta mult mai elaborată
pentru „Bridge over troubled water“, a lui Simon & Garfunkel. În ziua
de 1 mai 1967, Elvis și Priscilla Beaulieu se căsătoresc la hotelul Aladdin
din Las Vegas, ceremonie la care participă numai paisprezece invitați; presa
se ocupă însă ca vestea să fie popularizată foarte repede. Un an mai târziu
se va naște fetița lor, pe care decid să o numească Lisa Marie. La data de
21 ianuarie 1969, Elvis termină înregistrările pentru discul „In the
ghetto“. Cântecul care dă și titlul discului, având un text cu intense
aluzii de denunție socială, face înconjurul lumii, fiind fredonat de un număr
imens de persoane. Urmează „Suspicious Mind“, din august 1969, ultimul
dintre producțiile de mare succes ale lui Elvis dinainte de moartea sa.
Între 1969 și
anul morții sale, Elvis a beneficiat de mai mult de o mie de apariții
televizate în direct pe posturile care dețineau cele mai mari cote de audiență
în Statele Unite. Regele rock&roll-ului va avea din nou un mare succes în
martie 1973, când reușește ca albumul său dublu, „Aloha from Hawaii“, să
dețină numărul unu în toate topurile. Tot în același an, căsătoria sa
despre care se vorbise atât de mult cu Priscilla se termină lamentabil cu un
divorț.
Supușii despre
Rege
Primăvara lui
1977 îl găsește pe Elvis la Michigan, vizitând cele mai importante obiective
turistice de acolo și inspirându-se pentru viitoarele sale piese. Totuși,
vizita sa este însoțită și de un mare concert în care cântă pentru în
primă audiție noua versiune de la „My way“. Trei luni mai târziu după
această reprezentație, Elvis moare, la 16 august 1977. Despre acest nefericit
eveniment, care cu siguranță că a
lăsat mai săracă lumea muzicii, Jimmy Carter spunea, în Declarația sa
oficială ca urmare a morții lui Elvis : „Moartea lui Elvis Presley privează
țara noastră de o parte din ea însăși. A fost unic, de neînlocuit. Acum
mai mult de douăzeci de ani, Elvis a răbufnit pe scenă, realizând un impact
fără precedent și care probabil nu va mai fi egalat niciodată.
Personalitatea și muzica sa, care fuziona stilul country-ului alb și cel al
blues-ului negru, a schimbat în permanență fața culturii americane. Ceea ce
a lăsat în urma sa are o valoare imensă. A fost un simbol de vitalitate,
rebeliune și umor pentru oamenii din toate colțurile lumii.“ De asemenea,
celebrul solist Frank Sinatra a deplâns dispariția lui Elvis de pe scena
internațională : „S-au rostit multe despre
talentul și performanțele lui Elvis de-a lungul anilor, și sunt întru
totul de acord cu aceste spuse. ÎI voi simți lipsa foarte mult, ca prieten. A
fost un om călduros și generos.“
„Stilul cu care
Elvis a abordat muzica a influențat pe toată lumea“, remarca Al Green. „El
a spart gheața pentru noi toți.“ Alăturându-i-se, Bruce Springsteen
declara și el : „Au existat mulți tipi duri în industria muzicală. Au fost
pretendenți. Au fost și concurenți. Cu siguranță a fost și va rămâne un
singur Rege, și acela este doar Elvis.“ Chiar și talentatul John Lennon se
vede nevoit să admită : „Înainte de Elvis, nu a existat nimic.“ Multe
vedete s-au declarat fără ezitare fani ai lui Elvis : „Nu am fost numai un
fan de-al său, am fost ca și fratele lui. El spunea că eu sunt bun și eu
spuneam că el e bun; nu ne-am contrazis niciodată pe tema asta. Elvis a muncit
din greu, s-a dedicat muncii sale și Dumnezeu l-a iubit. Ultima oară l-am văzut
la Graceland. Am cântat împreună Old Blind Barnabus, o meoldie gospel. Îl
iubesc și sper să ne revedem în
Rai. Nu o să mai existe nimeni ca acest frate de suflet“, se confesează
James Brown. „Datorită lui Elvis am devenit interesat de muzică. Sunt fan
Elvis de pe vremea când eram puști“, declară Elton John. Efectul pe care
l-a avut Elvis asupra tinerilor de atunci reiese și din declarația artistei
Cher : „Primul concert la care am asistat a fost un concert cu Elvis, pe când
aveam doar 11 ani. Chiar și la acea vârstă fragedă am fost conștientă de
efectul extraordinar pe care un om de spectacol îl poate avea asupra
publicului.“ Actorul Eddie Murphy își mărturisește și el admirația
pentru Rege : „Acesta este idolul meu, Elvis Presley. Dacă mergi la mine acasă,
vei vedea poze cu Elvis peste tot. E pur și simplu cel mai mare entertainer ce
a trăit vreodată. Și cred asta
pentru că avea așa de multă prezență de spirit. Când Elvis pășea într-o
încăpere, prezența lui era simțită. Nu contează cine mai era acolo, în
aceeași cameră cu el, Bogart, Marlyn Monroe…“ Originalitatea desăvârșită
a fost poate cel mai des lăudată. Mick Jagger, solistul trupei rock Rolling
Stones, spunea despre Elvis : „A fost un artist unicat, un original printre
imitatori.“ În urma sa, Rod Stewart completează : „Elvis a fost Regele
Regilor. Fără îndoială, indivizii ca mine și
toți ceilalți doar am călcat pe urmele lui.“
Articol
realizat de
Nicoleta
Bîrță
|