A fost odată…

Audrey Hepburn

Audrey Kathleen van  Heemstra  Ruston s-a născut la 4 mai 1929 la Bruxelles, Belgia. Era într-adevăr de origine nobilă, fiind fiica unui bancher englez bogat, Joseph Hepburn-Ruston, căsătorit cu o baronesă olandeză, Ella van Heemstra. Avea  doi  fraţi  vitregi dintr-o căsătorie anterioară a Ellei, Alexander şi Ian. Deoarece slujba tatălui presupune multe deplasări în străinătate, anii copilăriei sunt petrecuţi pe drumuri între Londra şi Bruxelles, Arnhem şi Haga. În 1935, Joseph părăseşte familia fără a da vreo explicaţie şi fără a lăsa vreo adresă unde putea fi contactat. Acest lucru o afectează foarte mult pe fiica sa care mai târziu avea să spună că acest episod a fost cel mai traumatic din viaţa sa. Abia în 1939 Joseph divorţează de Ella în mod oficial şi la rugăminţile lui Audrey îi este dat dreptul de a-şi vizita fiica. Dar în mod repetat el nu-şi îndeplineşte datoriile de tată. După ce părinţii ei au divorţat, Audrey a plecat la Londra împreună cu mama sa, urmându-şi studiile la o şcoală particulară de fete. Ella aranjează ca Audrey să petreacă vacanţele la o familie de mineri  pentru a învăţa cât mai bine limba şi obiceiurile britanice.

Începuturi grele

În mai 1940, într-una din vacanţele petecute la mama sa în Olanda, armatele lui Hitler au ocupă oraşul. Au urmat vremuri grele pentru Audrey datorită ocupaţiei naziste. Resursele olandeze sunt exploatate la maximum de germani şi toate proprietăţile familiei Heemstra sunt confiscate : case, conturi bancare, bijuterii. Datorită cetăţeniei britanice şi cu frica de lagăr, Ella o sfătuieşte pe Audrey să nu vorbească englezeşte. În acelaşi timp, Joseph Ruston este închis fără proces, fără ca această veste să ajungă la fiica sa.
Audrey începe să studieze serios baletul sub instruirea Winjei Marova la Şcoala de Muzică din Arnhem. Va învăţa acolo până la mijlocul anului 1944, dezvoltându-se ca o mică stea, dar raţionalizarea  alimentelor devine extrem de severă. În primăvara acelui an era aproape imposibil să poţi mânca un ou pe săptămână, iar carnea ieşea din discuţie. Pe timpul iernii, datorită  reducerii combustibilului o singură cameră putea fi încălzită. Unchiul ei este prins  şi împuşcat împreună cu alţi  patru bărbaţi, în timp ce încercau să arunce în aer un tren.  Alexander şi Ian cad pradă represaliilor naziste, astfel că Audrey şi Ella se retrag la Baronul van Heemstra împreună cu sora Ellei undeva lângă Velp.
După eliberare, în 1948, Audrey vizitează Londra împreună cu mama sa şi dă o audiţie pentru şcoala celebră a lui Marie Lambert. Este acceptată şi primeşte şi o bursă, dar înscrierea este amânată datorită lipsei de fonduri. Întoarsă în Olanda, Audrey dă o probă pentru un film independent şi primeşte primul ei rol in filmul „Nederlands  in  Zeven  Lessen“ ( Olandeza în şapte lecţii ). La sfârşitul acelui an Audrey se întoarce la Londra pentru a studia baletul, dar pentru a se putea întreţine lucrează în week-end ca model. Cu toate că dragostea sa pentru balet era foarte mare, Audrey realizează că, datorită înălţimii şi lipsei de antrenament, viitorul ei nu este baletul. De aceea refuză oferta unei companii pentru un turneu internaţonal şi îşi înceracă norocul pentru un mic rol din High Button Shoes. Audrey este singura, din miile de fete, care primeşte rolul. Are o singură replică „Au plecat toţi?“, dar spectacolul are 291 de reprezentaţii.  După acest rol, Audrey este distribuită în „Sauce Tartare“. După ce se joacă de 433 de ori, piesa este refăcută sub numele de „Sauce Piquante“ şi Audrey primeşte un rol mai mare. În timpul liber ea îşi perfecţionează stilul de joc luând lecţii de coregrafie.
Audrey joacă un rol mic în filmul „One Wild Cat“  apoi urmează „Young Wives' Tale“. La scurt timp după aceea, tânăra actriţă se îndrăgosteşte de multimilionarul de 28 de ani  James Hanson.  În 1951 primeşte un rol secundar în „The Secret People“. Rolul îi permite să-şi etaleze şi cunoştinţele  de balet şi îi deschide posibilităţile pentru următorul rol Gigi. După acest succes primeşte oferte pentru un film la Hollywood şi de asemenea pentru o piesă pe Broadway. Părăseşte Anglia şi pe mama sa pentru a se stabili la New York.

America

Audrey câştigă imediat atenţia americană prin rolul din „Roman Holiday“ în 1953. Unul din motivele pentru care Audrey era iubită este că era  atât de deosebită de sex-simbolurile vremii, impunându-se prin delicateţea şi modestia ei. Deşi cariera ei este din ce în ce mai promiţătoare, relaţia ei cu Hanson se destramă. Totuşi ei rămân buni prieteni şi se întâlnesc din când în când.
La premiera londoneză a filmului „Roman Holiday“ Audrey îl întâlneşte pe Mel Ferrer, de două ori divorţat, având patru copii, actor, regizor de film şi care era cu doisprezece ani mai mare decât ea.
În septembrie  începe să filmeze „Sabrina“ în Long Island. Pe parcursul a nouă săptămâni de filmări Audrey îl cunoaşte pe Givenchy şi care devine unul dintre cei mai buni prieteni ai săi. 
Audrey cucereşte şi Broadway cu piesa „Ondine“ unde joacă împreună cu Ferrer. Premiera piesei este întâmpinată de critici favorabile pe 18 februarie 1954. Tot la acestă dată Audrey află că a fost nominalizată la premiile Academiei Americane de Film pentru rolul memorabil din „Roman Holiday“ şi la data de 25 martie primeşte primul premiu Oscar din carieră. La trei zile după acest succes Audrey primeşte premiul Tony pentru cea mai bună actriţă de teatru în piesa „Ondine“.
Totuşi, încep să apară primele semne de epuizare : Audrey fumează un pachet de ţigări pe zi şi slăbeşte cincisprezece kilograme. La sfatul doctorilor Audrey renunţă la piesa „Ondine“ şi pleacă în Elveţia şi îşi ia o binemeritată vacanţă la o vilă în Bürgenstock.
În august Mel Ferrer zboară în Elveţia şi o cere în căsătorie oficial. Cu toată dezaprobarea mamei sale, Audrey acceptă şi pe 24 septembrie 1954 se căsătoresc la Buoche. După luna de miere, care a avut de fapt patru zile petrecute la Bürgenstock, cuplul pleacă pentru o săptămână la Cinecitta Studios în Italia unde Mel filma pentru „La Madre“.

Succese şi dezamăgiri       

Pe drumul de întoarcere la Bürgenstock Audrey află că este însărcinată şi în februarie primeşte a doua nominalizare la Oscar pentru rolul din „Sabrina“. Din păcate pierde în favoarea lui Grace Kelly şi în martie pierde sarcina. Cu toate acestea familia Ferrer încearcă să treacă peste durerea acestui eveniment şi amândoi semnează pentru un nou film produs de Dino De Laurentis : „Război şi pace“. Filmările au loc în Italia, dar datorită sarcinii şi a fragilităţii sale fizice, Audrey avea să recunosacă ulterior că rolul Natashei a fost cel mai dur din întreaga sa carieră. Cu toate că filmul a fost prost primit de critici, Audrey primeşte numeroase oferte de scenarii, dar pe care nu le onorează datorită epuizării. Următorul proiect de film este determinat de prezenţa lui Fred Astaire şi se va numi „Funny Face“. Urmează apoi „Love in the Afternoon“ împreună cu Billz Wilder şi un nou film de televiziune împreună cu soţul său : „Mayerling“. Eşecul acestui proiect îl determină pe Ferrer ca pe viitor să se implice mai mult în producţie şi regizare decât ca partener pentru Hepburn.
Din dorinţa de a se odihni, Audrey refuză numeroase proiecte de film şi călătoreşte împreună cu Ferrer în Spania şi Mexic unde el filma „The Sun Also Rises“. Cu toate că nu era complet refăcută fizic şi moral, Audrey acceptă să joace, la insistenţele lui Mel, în „The Nun's Story“ urmat apoi de „Green Mansions“. Aceasta îi provoacă crize de rinichi datorate deshidratării din timpul filmărilor. „The Nun's Story“ are un succes imens, fiind nominalizat la opt premii Oscar inclusiv pentru cea mai bună actriţă. Audrey primeşte premiul criticilor din New York şi echivalentul britanic. Din păcate „Green Mansions“ este un total eşec, criticii învinovăţind regia lui Mel, iar filmul nu reuşeşte să acopere investiţiile financiare. Familia Ferrer se întoarce la Bürgenstock, iar Audrey află că este din nou însărcinată.
Pe durata următorului ei film, „The Unforgiven“, Audrey cade de pe cal şi este internată cu patru vertebre rupte şi cu piciorul rupt. După o lună şi cu ajutorul unei proteze ortopedice Audrey reuşeşte să termine filmul şi se întoarce în Elveţia dar din cauza gravei căzături, pierde şi acestă sarcină. Ferrer declară că are inima zdrobită, iar Audrey intră într-o depresie adâncă, fumând foarte mult şi pierzând din greutate. 
La mai puţin de şase luni după acestă tragedie Audrey rămâne din nou însărcinată şi decide să nu mai accepte nici un film până la terminarea sarcinii. Într-un final acceptă „Breakfast at Tiffany's“ dar numai după ce îşi întemeiază o mică familie.

Speranţe de fericire

Pe 17 ianuarie 1960 la Lucerne, Elveţia vine pe lume Sean Ferrer fiind botezat în aceeaşi capelă în care s-au căsătorit Audrey şi Mel.
Premiera filmului „Breakfast at Tiffany's“ este un succes şi Audrey primeşte a patra nominalizare la Oscar. Urmează „The Children's Hour“ apoi pleacă cu Mel pleacă la Paris pentru filmul „The Longest Day“. După terminarea acestui film, Audrey rămâne în continuare la Paris pentru a filma „Charade“ împreună cu Cary Grant. Acesta refuzase de două ori să lucreze cu Audrey ( „Sabrina“, „Love in the Afternoon“ )  datorită diferenţei foarte mari de vârstă. Filmul obţine cel mai mare  box-office al timpurilor sale.
După luni de negociere cu Warner Brothers Audrey primeşte rolul din „My Fair Lady“, Jack Warner considerând că ea este o alegere mai bună decât Julie Andrews, vedeta piesei pe Broadway. În timpul filmărilor Audrey descoperă că vocea îi va fi dublată de Marni Nixon, acest lucru împiedicând-o să obţină o nominalizare la Oscar care este câştigată de Julie Andrews în filmul ei de debut „Mary Poppins“.
În 1965, Audrey semnează pentru filmul „How to Steal a Million“, rămâne din nou însărcinată, dar o lună mai târziu pierde şi acestă sarcină. în timp ce filmează „Two for the Road“ Mel rămâne acasă pentru a avea grijă de Sean şi lucrează pentru următorul lor film cu Mel ca producător. „Wait Until Dark“ este încununat de succes, iar ea primeşte a cincea şi ultima sa nominalizare la Oscar. Din păcate, urmează certuri cu Mel care doreşte să realizeze mai multe filme în timp ce soţia sa vrea să petreacă liniştită cât mai mult timp cu Sean.  Din păcate tot în această perioadă urmează o nouă sarcină pierdută. De accea în următorul proiect al lui Mel, Audrey este înlocuită de Catherine Deneuve.

Speranţe de linişte

În septembrie 1967, Hepburn şi Ferrer anunţă că vor trăi separat, iar pe 21 noiembrie 1968 se anunţă divorţul. În timp ce Ferrer continuă să lucreze, Audrey se retrage cu Sean la Tolochenaz şi îşi anunţă impresarul să nu-i mai trimită scenarii.
Pe 18 ianuarie 1969 Audrey se mărită cu un psihiatru italian, Andrea Dotti, şi se stabileşte la Roma împreună cu Sean, iar la patru luni de la căsătorie descoperă că este însărcinată. Luca Dotti se naşte pe 8 februarie şi Audrey se dedică copiilor săi. Cu toate zvonurile apărute cu privire la soţul său şi alte femei Audrey a afişat mereu o căsnicie fericită. Se implică în profesia soţului său citind în domeniu şi deplasându-se în diferite misiuni. În 1974 pierde a cincea sarcină.

O viaţă strălucitoare

Audrey se întoarce în lumea filmului cu „Robin and Marian“, urmat de „Bloodline“  după Sidney Sheldon. În 1982 Audrey divorţează de Dotti, dar nu legalizează relaţia cu Robert Wolders. De-a lungul anilor Audrey s-a dedicat ajutorării persoanelor defavorizate implicându-se în UNICEF şi alte instituţii asemănătoare, încercând să aducă o rază de bucurie semenilor săi.
De anul nou, în 1993, Academia de film, arte şi stiinţe anunţă că Audrey va primi  premiul Jean Hersholt Humanitarian la ceremonia din aprilie. Acest premiu va fi primit de fiul ei, Sean Ferrer. Pe 20 februarie, cu 4 luni înainte de a 64-a aniversare, Audrey Hepburn moare în somn. Este  înmormântată la cimitirul Tolochenaz-sur-Morges.

  Articol realizat de
Roxana Niculescu