Editorial

Părerea unui om obişnuit

de Radu Herjeu

În ianuarie nebunia a cuprins România ! La coadă, la televizor, în Parlament, la coafor, nu s-a vorbit decât despre fantasticul câştig de la 6 din 49. O naţiune întreagă a visat cu gura deschisă şi cu voce tare la milioane de dolari. Români săraci şi-au rupt de la gură ca să cumpere un bilet miraculos, români bogaţi şi-au vândut al doilea Mercedes pentru a-I dărui consoartei o carte cu câteva sute de astfel de bilete. Taman bună de pus în biblioteca goală. Nu mai e frig, nici întreţinerea nu mai e scumpă, războiul din Irak poate să înceapă, pe noi nu ne mai interesează decât să visăm la bani ! Încercăm combinaţii, ne aducem aminte de data de naştere a mamei sau soţiei, îl întrebăm pe copil câţi ani are, ne notăm repede visele de peste noapte, mergem la vrăjitoare, numărăm treptele de la scara metroului, dăm cu zarul, facem totul pentru a câştiga. Mulţi bani, picaţi din cer, pentru merite pe care ni le vom inventa ulterior. Să nu muncim toată viaţa să putem lua ochii rudelor şi vecinilor cu cheltuielile noastre nesăbuite, să ne putem permite şi noi 6 vile şi 49 de maşini, aşa cum are buticarul din colţ. Să  ne îmbrăcăm şi noi dinţii în aur sau să dăm o fugă până la Paris ca să-I putem trimite o vedere fostului şef. Sau, de ce nu, să astupăm găurile din asfaltul bucureştean, să dăm săracilor şi copiilor orfani, să ridicăm spitale sau să finanţăm reviste culturale şi cărţi. Dar pentru asta trebuie mai întâi să ne călcăm în picioare la coadă la Loto. Să facem deliciul buletinelor de ştiri care să arate lumii ce disperaţi suntem noi să câştigăm nişte bani cu care să facem Pământul mai frumos. Ce frumos e să visezi. Şi cu cât eşti mai sărac cu atât visezi mai frumos. Iar noi românii nu de sărăcie ducem lipsă.
Emisiunea cu cea mai mare audienţă din istoria televiziunii s-a încheiat. Închidem televizoarele, înjurăm printre dinţi norocul sau ghinionul, după cum ne vine. Asta e, domnule, n-am noroc ! Cu ce-o fi mai bun ăla de-a câştigat decât mine nu ştiu ! Şi ne întoarcem amărâţi la viaţa noastră de zi cu zi, cu regretul că n-a fost să fie să evadăm din existenţa noastră cenuşie. Dar lasă că joc şi săptămâna viitoare.
Nu rămânem nici măcar cu satisfacţia de a fi avut cel mai mare premiu din estul Europei. Ungurii, de două ori mai puţini decât noi, s-au bătut pe vreo 10 milioane de euro. Când e vorba de bani, cu greu batem vreun record, fie el şi est-european.
La alte capitole stăm noi bine. De pildă la alcoolul consumat. Adică la numărul de “una mică” pe cap de locuitor. Degeaba s-a chinuit Burebista să taie viile dacilor săi că au avut grijă companiile de publicitate să-l transforme în mare băutor de bere. De altfel de ce să nu bei ? Viaţa e urâtă, n-avem bani şi aşa, ameţiţi, putem vedea rozul decalibrat al lumii, ne mai batem puţin nevasta şi ne simţim mai bărbaţi, ne mai înjunghiem un prieten, din acela care ştie el de ce, mai intrăm cu o maşină în pom şi ne prefacem şi noi că trăim. Unde mai pui că poţi câştiga un premiu “meseriaş” dacă torni în tine bere cu găleţile. Sau, de ce nu, un salariu pe viaţă ca să poţi să stai acasă şi să bei temeinic tot vinul pe care aceeaşi firmă ţi-l face cadou. Nu înainte însă de a săruta secretara şefului, nu de alta da’ să moară respectivul de ciudă. Dacă te pierzi prin pădure iarna, stai liniştit. Dai pe gât două sticle de vodkă şi dacă n-ai intrat în comă alcoolică serveşti şi lupii care-ţi dau târcoale şi aceştia, recunoscători, se duc şi-ţi caută prietenii disperaţi. Iar doamnele ? Au abandonat falsele pudori şi trântesc uşa în nas admiratorului care, neinspirat, îi întinde întâi sticla de tărie şi nu florile care sfârşesc strivite de toc. Iar doamna face piruete fericită că are, în sfârşit, companie.
Şi bem şi-I  învăţăm şi pe tineri că nu-I nimic rău să vezi lumea prin sticla unui pahar cu alcool. Ce cărţi, ce teatru, ce şcoală ? Hai la terasă să mai luăm “una mică” ! Hai noroc !
Mai suntem fruntaşi la ceva. Fără nici o legătură, desigur, cu recordul anterior. Fetele noastre sunt cele mai tinere exploratoare ale tainelor sexului. O naţiune dezinhibată pe care o gazetă sportivă şi câţiva intelectuali “de marcă” o învaţă cum e cu morala şi falsa pudoare, cu valorile umane şi liberalismul în gândire, priveşte cu sufletul la gură un serial în care patru femei demonstrează cu lux de amănunte că nu e nimic rău să faci sex cu oricine, oricând, oriunde. Important e să fie protejat. Că de aceea dau companiile de prezervative o grămadă de bani producătorilor unor astfel de filme. Şi uite aşa fetele noastre, curioase din fire, scapă de virginitate cel mai devreme dintre suratele lor europene, în braţele câte unui bărbat însurat şi plin de bani, ale câte unui băiat de politician care le promite că le ia de nevastă, ale unui impresar cu câteva ghiuluri care le promite America, ale unui mahăr de televiziune care le face vedete peste noapte. Şi cu banii câştigaţi îşi cumpără telefoane mobile ca să poată primi SMS-uri deochiate sau racola clienţi pe acorduri muzicale prin posturile de televiziune.
Semne bune anul are ! Vom fi din ce în ce mai buni la ceva. Mereu primii ! Copii cu SIDA, avorturi, acum alcoolul şi pierderea virginităţii… Se pregătesc drogurile, violurile, analfabetismul… Jos mentalitatea învechită !