A fost odatã...

Charlie Chaplin

Charlie - semiorfanul vedetă

 Feltham a spus cândva că „râsul ar trebui să facă gropiţe în obraji, nu să brăzdeze frunţile“. Charlie Chaplin a fost omul care într-adevăr a încreţit milioane de obraji la începutul secolului anterior. A avut un impact uriaş asupra vieţilor americanilor în timpul războaielor mondiale, făcându-i să râdă pentru prima oară după o vreme îndelungată, şi schimbând felul în care aceştia percepeau lumea, în ciuda necazurilor care îi apăsau. Şi cu toate că filmele sale erau alb-negru, celebrul comic a adus multă culoare în viaţa fiecăruia.
Charlie Chaplin s-a născut pe 15 aprilie 1889, la Londra, părinţii săi fiind Sr. Charles Chaplin şi Hannah Hill. A învăţat să cânte cu mult înainte de a începe să vorbească şi a dansat din momentul în care a putut să meargă. Încă de la o vârstă foarte fragedă, lui Chaplin i s-a spus că va deveni cel mai cunoscut om din lume. Din acea zi celebritatea s-a transformat în scopul personal al micului Charlie. Şi ar fi fost în stare să facă orice pentru a-şi atinge obiectivul.
Când a împlinit cinci ani a cântat pe scenă în locul mamei sale care se îmbolnăvise şi căpătase o răguşeală. Întreg publicul a fost cucerit de farmecul micuţului, iar mulţi şi-au aruncat banii pe scenă. La vârsta de opt ani, Chaplin a apărut într-un număr de dans numit „Eight Lancashire Lads“, care s-a bucurat de un succes imens din partea publicului, ce l-a ovaţionat din nou pe micul artist, iar Charlie  s-a simţit foarte măgulit şi ambiţionat de atenţia de care se bucura. Fratele său vitreg, Sidney, şi-a asumat rolul de impresar când acesta a împlinit  zece ani, obţinându-i un contract la Hipodromul Londrei. În câţiva ani Charlie devenise una dintre cele mai cunoscute şi apreciate vedete-copil din Anglia.
Pe plan familial situaţia nu era, însă, la fel de fericită. Tatăl lui Chaplin, cunoscut ca suferind de alcoolism, a murit la spitalul St. Thomas, când fiul său avea doar doisprezece ani. Curând, mama în vârstă de treizeci şi şase de ani a început să dea semne de nebunie, fiind internată mai mereu în câte un sanatoriu. Astfel, nu după mult timp, Charlie şi Sidney au fost plasaţi într-o casă de copii.
Unicele  studii  formale  pe care Chaplin le-a urmat au fost cei doi ani în care a frecventat colegiul  Hern Boy's. Într-o zi, când se afla la şcoală, mama sa, care părea să se însănătoşească şi îşi luase copiii acasă, a suferit încă o cădere nervoasă, trebuind să fie internată din nou într-un ospiciu. Complet singur, Charlie a trăit, o perioadă, pe străzi.
Când s-a simţit mai bine, Hannah a început să-şi îngrijească din nou fiii, întreţinându-i dintr-un salariu de croitoreasă. În tot acest timp Charlie a fost nevoit să lucreze într-o frizerie, la un magazin, într-un cabinet medical şi la o tipografie, toate acestea, până a împlini vârsta de paisprezece ani.

Începutul unei celebrităţi mondiale

Din 1903 până în 1906, Charlie a jucat în  „Sherlock Holmes“, în rolul curierului Billy. După această perioadă, tânărul actor s-a alăturat circului „The Casey Circus“ ca mim, rămânând în trupă aproximativ un an. Apoi, ajuns un adolescent stângaci, cu vocea în schimbare, Charlie a înţeles că nu mai putea fi un actor copil, aşa că a fost obligat să se întoarcă în Vaudeville, unde şi-a descoperit talentul de comic pantomim. După o şedere de câţiva ani în Vaudeville, tânărul Chaplin, de nici 20 de ani, a plecat să cucerească America. Îşi începuse cariera de cea mai cunoscută persoană care a trăit vreodată.
În 1907 s-a alăturat trupei de pantomimă  Karno, iar trei ani mai târziu a făcut primul turneu în Statele Unite. După încă trei ani, Charlie a semnat un contract cu Adam Kessel, pentru Keystone Film Company, pentru 125 de dolari pe săptămână. Până la sfârşitul anului contractul ajunsese să îi aducă tânărului comic un salariu 150 de dolari pe săptămână. În ianuarie 1914, Chaplin a jucat în primul său film,  „Making A Living“, după care a părăsit casa de film Keystone pentru a semna un contract mult mai avantajos cu Essanay Films, pentru nu mai puţin de 1250 de dolari pe săptămână, având prevăzute paisprezece filme pe an. Astfel, în primăvara anului 1915, şi-a făcut apariţia în filmul „The Tramp“,
Pelicula a fost o comedie dulce-amăruie la sfârşitul căreia, eroul curajos, dar ocolit de dragoste şi rămas fără casă, hoinărea pe autostrada vieţii, dezolat şi extrem de singur. Personajul lui Charlie, Tramp, era un omuleţ scund cu mustaţă neagră, şi baston, costum lăbărţat şi mers împleticit, ca de pinguin. Biograful Theodore Huff a caracterizat costumul lui Chaplin pentru eroul Tramp, drept imaginea unui aristocrat decăzut, aflat în pragul sărăciei. Acesta a spus, de asemenea, că bastonul personajului ilustra un simbol al falsei demnităţi, iar mustaţa era un semn de vanitate.
La numai doi ani de la prima apariţie pe ecran, în 1914, Charlie Chaplin devenise una dintre cele mai bine cunoscute personalităţi ale Angliei.  

O carieră plină de succes

Pe 27 februarie 1916, Chaplin a semnat contractul cu Mutual Films, pentru 10000 de dolari pe săptămână, plus un bonus de 150000 de dolari pentru apariţiile muzicale. În aceste condiţii a rămas ceva mai mult de un an la Mutual Films, înainte să semneze pe 17 iunie 1917 cu First National Exhibitor's Circuit pentru 1075000 de dolari pe an. În acea vreme era încă un burlac bogat şi faimos, când s-a îndrăgostit de actriţa de numai şaisprezece ani, Mildred Harris cu care s-a şi căsătorit un an mai târziu.
Pe la începutul anilor '20 talentul său ajunsese atât de apreciat de marele public, încât nici un studio nu îşi mai putea permite să-l angajeze, iar Chaplin a început să joace numai în filme produse în totalitate de el. Astfel, Charlie şi alte două stele ale cinematografiei din acea vreme, Mary Pickford, Douglas Fairbanks, împreună cu regizorul D.W. Griffith, au format casa de film United Artists. Chaplin aştepta supunere totală din partea asociaţilor săi, influenţat fiind de faima de care se bucura, care îi hrănea orgoliul şi care îl determina să creadă că era singurul care conta.
Filmele cele mai cunoscute ale lui Chaplin, care i-au adus cele mai mari satisfacţii dar şi nenumărate controverse, au fost : „The Kid“, realizat în 1920, „The Gold Rush“, din 1925, „City Lights“, apărut în anul 1931, „Modern Times“, din 1936, „The Great Dictator“, din 1940, „Monsieur Verdoux“, realizat în 1947 şi, în sfârşit, „Limelight“ din anul 1952. După toate aceste opere cinematografice, Charlie Chaplin îşi împlinise visul de a ajunge cea mai cunoscută persoană din lume. Iar până la vârsta de treizeci de ani viaţa privată a actorului fusese liniştită şi lipsită de scandaluri.
Apoi au apărut filmele cu sunet, iar atitudinea lui Chaplin reiese clar din declaraţia pe a dat-o la debutul filmului modern : „Filmele cu sunet alterează cea mai veche artă din lume - arta pantomimei. Ele ruinează frumuseţea tăcerii şi golesc ecranul de orice sens“.
Patruzeci de ani după ce pusese pentru prima oară piciorul în America, Charlie Chaplin a fost acuzat de comunism. Acesta nu a putut dovedi că acuzaţiile ce i se aduceau erau nefondate şi s-a mulţumit să apeleze la dreptul constituţional de a adera la orice culoare politică. Totuşi, atitudinea lui Chaplin nu a fost suficient de convingătoare pentru senatorul McCarthy. Patruzeci de ani mai devreme faimosul comic sosise pe tărâmul făgăduinţei pentru a respira aerul libertăţii, iar, în mod ironic, acum părăsea America din acelaşi motiv. După ce au aflat că Chaplin simpatiza ideologiile de stânga, agenţii FBI au început sa-i investigheze viaţa şi cariera. Astfel, dosarele FBI acoperă nu mai puţin de cincizeci de ani din viaţa actorului şi cuprind mai mult de o mie nouă sute de pagini. Nu numai că a fost acuzat de comunism, dar biroul federal îl avea în vizor şi datorită presupusei origini evreieşti.

Chaplin, între adularea publicului şi acuzele FBI

Investigarea lui Chaplin a început la data de 15 august 1922, când un agent numit  A. Hopkins a predat biroului federal o informaţie conform căreia Charlie dăduse o recepţie în onoarea unui lider comunist notoriu, William Z. Foster, ce se afla atunci, în trecere prin Los Angeles. Chaplin fusese, de asemenea văzut, în repetate rânduri în compania milionarului D.C. James, la conacul său din Carmel, unde se împrietenise cu fiul gazdei, viitor scriitor comunist, pe care l-a şi angajat, apoi, în postul de regizor tehnic, pentru filmul „The Great Dictator“, După un interogatoriu prelungit asupra orientării sale de stânga, Chaplin a declarat : „Nu doresc să pornesc nici o revoluţie, tot ceea ce vreau este să mai realizez câteva filme. Sper doar să-i mai distrez pe oameni“.
FBI a continuat să interogheze numeroşi martori, iar probele secrete pe care le-au procurat de la aceştia  sunt  consemnate  într-un document nu mai scurt de patru sute de pagini. În condiţiile acestui stres continuu la care agenţii îl supuneau, hărţuindu-l fără încetare, Chaplin a suferit o cădere nervoasă destul de serioasă. Trei zile mai târziu, actorul distrus de suferinţă avea să afle  dintr-un articol al jurnalului New York Times că Guvernul Statelor Unite urmărea să-i confişte bunurile.
Astfel, în 1933 Chaplin şi-a suspendat toate spectacolele, accesele sale de furie şi panică devenind tot mai dese şi evidente. Îl măcina teama de eşec. Dar secretul care avea să-l ajute pe Charlie să treacă cu bine peste vremurile grele ale anilor 1940 a fost fericirea enormă pe care i-a dăruit-o a patra căsătorie, cu Oona.
Totuşi spre sfârşitul anilor '40 Chaplin intra tot mai rar în studio pentru a filma. Se simţea singur şi dezolat, iar ultimele producţii păreau să nu-i mai aducă nici un fel de satisfacţie. FBI-ul continua să reprezinte o serioasă ameninţare pentru Charlie. Agenţii puseseră microfoane peste tot unde s-ar fi putut afla actorul, inclusiv în camerele de hotel şi trimiseseră ordin tuturor graniţelor să nu permită ieşirea din ţară a actorului. În sfârşit, în noiembrie 1948, Chaplin a fost acuzat oficial de afiliaţia la partidele de stânga. Cu toate acestea, nici o dovadă concretă nu îl putea incrimina. Întregul dosar se baza pe dovezi de circumstanţă şi nici un martor nu putuse declara cu certitudine că actorul ar fi făcut parte vreodată din partidul comunist. 
Cu toate că a fost achitat, Chaplin a părăsit America fără a i se permite întoarcerea. Iar când aceasta a fost posibilă, Charlie deja hotărâse să se stabilească definitiv în Europa. S-a mutat în Elveţia, declarând că se simţea cel mai bine departe de ochii opiniei publice şi împreună cu soţia Oona şi copiii. După trei căsnicii dezastruoase, câteva aventuri amoroase şi acuzele FBI, celebrul comediant era fericit pentru prima oară în mulţi ani.
În 1957 a mai produs un film, criticând numeroase aspecte ale vieţii americane, ceea ce a reînnoit acuzaţiile de comunism, pe care, însă, Charlie le-a respins cu vehemenţă.
În 1972 Charlie Chaplin a primit Premiul Academiei pentru întreaga activitate. O dată cu trecerea timpului lumea a uitat de reproşurile pe care i le făcuse lui Chaplin şi a început să îl iubească din nou, dăruindu-i un sfârşit de viaţă plin de admiraţie şi recunoştinţă din parte milioanelor de oameni ce zâmbiseră graţie filmelor sale.
Cinci ani mai târziu, în ziua de Crăciun, Chaplin murea din cauze naturale, în reşedinţa sa din Corsier-Sur-Vevey, la vârsta de optzeci şi opt de ani. La acea vreme era căsătorit cu Oona Chaplin, care fusese soţia sa timp de treizeci şi şase de ani.
În ciuda greutăţilor pe care viaţa i le rezervase şi a existenţei extrem de agitate, Chaplin a avut un impact extraordinar asupra oamenilor în anii 1900, ajungând să fie unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai iubiţi oameni care au trăit vreodată

 Articol realizat de
Alexandra Popescu