Lumea în care trãim

Johannesburg

Fundalul istoric

Până spre sfârşitul secolului al XIX-lea, locul pe care se află astăzi capitala comercială a Africii de Sud era un platou pietros şi necunoscut, cu o altitudine de 1750 m, situat între râurile Limpopo şi Orange. Acest platou se află în Transvaal, o provincie fără ieşire la ocean, care acoperă flancul nord-estic al teritoriului Africii de Sud de astăzi. În a doua jumătate a secolului XIX, Transvaalul era controlat de către olandezi ( numiţi şi buri sau afrikaneri ) care emigraseră în acea zonă în jurul anului 1830 şi coexistau alături de grupuri izolate de băştinaşi, vorbitori ai limbii Bantu.
 Însă calmul din Transvaal nu avea să dureze. În martie 1886, George Harrison, un căutător de aur australian, a descoperit o strălucire cunoscută - aurul. Harrison lucra la o fermă din Transvaal, la două mile spre vest faţă de Johannesburg- ul din zilele noastre, şi la aproximativ 30 de mile distanţă de Pretoria, capitala Transvaalului de la 1860. La acea vreme Harrison tocmai descoperise unul dintre cele mai bogate filoane aurifere, care se întindea pe o suprafaţă de 40 de mile, de-a lungul unei culmi  ce se desfăşoară pe direcţia est-vest, numite Witwatersrand „creasta   apelor albe“.
Zvonurile legate de această descoperire s-au răspândit cu rapiditate, iar vânătorii de comori au împânzit zona. Majoritatea era compusă din mineri de la mina de diamante din Kimberly, aflată la 300 de mile spre sud-vest. Alţii veneau mai de departe : negri din întreaga Africă, şi albi din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii anglofone ( Europa, America, Asia ).

Oraşul de cocioabe

 La început Johannesburg avea alcătuirea brută a unui „clasic“ oraş de cocioabe. Minerii se îngrămădeau în bordeie improvizate, pieţele colorate erau o sursă de hrană şi agitaţie, iar cârciumile licenţioase înviorau serile. Teatrul Globe, construit în 1889 a ars din temelii la scurt timp; doi ani mai târziu a fost reconstruit, mulţumită perseverenţei.  Clubul  Rand        ( 1887 ) satisfăcea gusturile celor influenţi; bolnavii erau îngrijiţi într-un spital destul de rudimentar ( 1886 ). În 1887 s-a născut Bursa de Mărfuri din Johannesburg, pe atunci o grămadă de corturi ale minerilor, fiind urmată la doi ani de către Camera de Comerţ a Minelor.
Relaţiile dintre cele două rase au fost foarte proaste de la bun început. La fel cum se întâmplase şi în Kimberley, negrii au fost îngrămădiţi în cartiere de locuinţe prost construite, împiedicaţi să îşi vadă familiile cu lunile şi forţaţi să aibă permise de identificare pentru a avea acces în mine ( precursoare ale detestatelor „legi de acces“ ale apartheid- ului ). Tribunalele aveau prejudecăţi împotriva negrilor. Minerilor de culoare le erau interzise toate posturile, cu excepţia celor mai înjositoare şi erau plătiţi cu 10 % ( sau chiar mai puţin ) din salariul mediu al unui alb. 
Guvernul din Transvaal, dându-şi rapid seama că filoanele aurifere din Witwatersrand ( numit, în general, Rand ) erau neobişnuit de bogate, s-a decis să întemeieze un oraş pe o porţiune triunghiulară de pământ demarcată de către 3 ferme aflate în proprietatea burilor. Acest nou oraş a fost numit Johannesburg, după cei doi bărbaţi care au hotărât amplasarea lui.

 În plină dezvoltare

 În 1886, Johannesburg devenise deja un oraş minier în adevăratul sens al cuvântului. În următorii trei ani, activitatea minieră a „explodat“ practic, ţinând cont de faptul că circa 500 de companii s-au implicat în această îndeletnicire. Însă toate acestea au fost întrerupte un an mai târziu, prin neaşteptata descoperire a unui zăcământ de minereu phyric, fapt ce făcea extracţia aurului dificilă şi ne-rentabilă. Situaţia a fost soluţionată prin adoptarea procedeului de extracţie Mac Arthur - Forrest ( în care se folosea cianura ), facilitând astfel extracţia aurului din straturile de minereu phyric.
Acest reînnoit entuziasm manifestat în comerţul cu aur i-a atras pe britanici. Ca urmare, în 1894, prim-ministrul Cape Town- ului, Cecil Rhodes a anexat câteva teritorii aflate la graniţa cu Transvaalul, pentru a opri expansiunea burilor. Însă ostilităţile au continuat şi au avut, ca rezultat final, celebrul război anglo - bur din 1899, câştigat în cele din urmă de britanici, deşi în urma unei rezistenţe dure manifestate de către buri.
De atunci, istoria Johannesburg- ului a fost una a mineritului înfloritor, împiedicat uneori de  proteste majore din partea minerilor nemulţumiţi de către standardele scăzute de viaţă şi proastele condiţii de muncă. Neliniştile din 1913 demonstrează perfect această afirmaţie. Pe parcursul primului război mondial, Johannesburg- ul s-a transformat  treptat  într-un centru industrial. Recesiunea din anii '30 a stopat pentru un timp dezvoltarea oraşului şi a regiunilor limitrofe acestuia. Însă deciziile luate de prim-ministrul Hertzog au reuşit să scoată întreaga zonă din această criză.
 Începând cu ultima parte a anilor '40, mineritul s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de Johannesburg. Situaţia aceasta este foarte bine ilustrată prin faptul că, în 1951, 34 % din populaţia oraşului lucra în industria minieră, procent care a scăzut la doar 9 % în 1970.
Johannesburg, asemenea atâtor alte regiuni din Africa de Sud, a trecut prin tumultul perioadei de protest împotriva apartheidului. 
Abolirea apartheidului în 1994 a adus anumite schimbări în privinţa aspectului social al oraşului. Totuşi, viitorul oraşului Johannesburg, aflat sub conducerea negrilor, este încă nesigur. În ciuda acestor evenimente, Johannesburg, cel mai mare oraş al Africii de Sud şi unul dintre cele mai mari de pe continentul african, este cel mai important centru industrial şi financiar al Africii de Sud.

Sezonul ideal în Johannesburg

Johannesburg este un loc ideal de vizitat, indiferent de perioadă. Verile sunt calde şi umede. Iernile sunt moderate. Oraşul are atâtea de oferit pe întreg parcursul anului, încât clima şi condiţiile meteorologice pot fi omise în procesul de decizie asupra vizitării oraşului Johannesburg.

Atracţii turistice

Acesta se distinge ca fiind unul dintre principalele puncte de reper ale oraşului. Construit la Minele Coroanei, Oraşul a fost proiectat pentru a oferi imaginea a ceea ce era Johannesburgl la sfârşitul secolului XIX. Veţi găsi un număr de mine complet echipate, expoziţii muzeale, un hotel al cărui personal este îmbrăcat în uniformele de altădată, precum şi micuţe străzi pitoreşti. Desigur, cea mai mare atracţie de aici o reprezintă puţul adânc de 220 m, acum folosit exclusiv în scopuri turistice. Acest puţ a deţinut, în 1916, recordul mondial de adâncime şi a fost, în perioada de glorie, unul dintre cele mai bogate din lume. 

Teatre şi muzee

 Dacă vine vorba de muzee, Johannesburg şi împrejurimile sale adăpostesc o mulţime. Dintre acestea merită amintite : Muzeul Naţional Sud-african de Istorie Militară, aflat lângă Grădina Zoologică din Johannesburg, Muzeul Transporturilor „James Hall“, în La Rochelle, Muzeul Naţional Sud-african al Căilor Ferate, Muzeul de Fotografie „Bensusan“, Institutul de Paleontologie „Bernard Price“, Muzeul de Modă „Barnberg“, Muzeul African şi Muzeul Libertăţii „Madiba“.

 Promontoriul Randburg

Promontoriul Randburg oferă o ambianţă portuară relaxată, la malul unui lac artificial, alimentat de râul Jukskei. Pe malul lacului se află restaurante, baruri, cinematografe şi un teren de golf, făcând din acesta unul dintre cele mai interesante locuri de vizitat, în întregul Johannesburg. Peste 40 de magazine oferă cumpărătorului marfă variind de la casual la chic. În plus, vă puteţi delecta cu sporturi nautice, cum ar fi scufundările sub - acvatice sau schiul nautic. Sau lăsaţi-vă pradă adrenalinei şi faceţi bungee, jumping sau carting.
Acest loc este cunoscut şi datorită reprezentaţiilor spectaculare cu artificii lichide, fântâni muzicale şi spectacole de magie. 

Grădinile botanice Johannesburg

Grădinile botanice din Johannesburg se întind pe o suprafaţă de 365 acri şi sunt cunoscute pentru faptul că oferă vizitatorilor posibilitatea de a face plimbări încântătoare în sânul naturii luxuriante. Principala atracţie a grădinilor o constituie o grădină de trandafiri cu o suprafaţă de 24 acri, despre care se spune că ar fi cea mai întinsă grădină de trandafiri din lume. Printre alte atracţii se numără o grădină de bonsai, o grădină de plante medicinale şi o grădină Shakespeare.

Aventuri africane

Johannesburg este paradisul iubitorilor de aventuri. Odată ajuns aici, poţi opta pentru o aventură africană, în care sunt incluse : ciclismul alpin, pescuitul, alpinismul, observarea de păsări şi animale sălbatice, zborul cu avioane super - uşoare, caiac-canoe etc. Printre alte opţiuni se numără : safari-uri, tururi ale regiunilor înconjurătoare ca, rezervaţii naturale pentru păsări, ferme specializate în floră şi/sau faună, itinerarii în mijlocul naturii şi parcuri naturale geologice.  

Parcul Joubert

Dacă doreşti să faci o plimbare pe strada amintirilor, alege cel mai vechi parc din oraş, donat de către Volksraad, în 1887. odată ajuns aici poţi vizita străzile Wolmarans, King George şi Twist, precum şi Conservatorul şi Galeria de Ară Johannesburg, cu care se învecinează parcul.

Alte atracţii

Practic, posibilităţile de distracţie sunt nelimitate în Johannesburg. Câteva dintre locurile care merită vizitate : zona culturală  „Newtown“, Piaţa Orientală, Strada Diagonală, Centrul Cultural African, Teatrul „Market Theatre“, Centrul Jubiliar Sud-african al Manufacturilor de Bere, Planetariul, Catedrala „St. Mary“, Farul Randjeslaagte,  Panorama Carlton, Târgul Meşteşugarilor, Domeniul „Gallagher“, Memorialul Minerilor şi Universitatea Witwatersrand.
Aflată la vest de Johannesburg, această peşteră face parte din patrimoniul universal. Pe lângă aceasta, este una dintre cele mai bogate şi productive locaţii paleoantropologice din lume. Printre cele mai importante descoperiri realizate aici se numără „D-na Ples“, celebrul craniu vechi de 2,5 milioane de ani şi primul schelet integral de australopitec descoperit vreodată. De curând, tot în această peşteră a fost descoperit „Little Foot“, un schelet de om-maimuţă, vechi de 3,3 milioane de ani şi aproape complet. Aici au fost găsite, în 12 locaţii diferite : peste 500 de fosile de hominizi, mii de fosile animale, peste 300 de fragmente de lemn fosilizat şi peste 9000 de unelte din piatră.
Dacă doriţi să experimentaţi lumea rurală a Africii şi viaţa locuitorilor săi, acesta este locul ideal. Aflat între Johannesburg şi Pretoria, este o colecţie de case tradiţionale adăpostind bătrâni, femei şi copii din diferite triburi sud-africane.
Rezervaţia naturală de faună Pilanesburg se află la nord-vest de Johannesburg, lângă Rustenburg, şi adăposteşte numeroase specii : lei, elefanţi, rinoceri albi, girafe, bizoni, impala etc.
La doar 30 de minute cu maşina de Johannesburg se află Rezervaţia Naturală a Leului şi Rinocerului. Aflată în zona protejată Kromdraai, acest paradis natural se mândreşte cu prezenţa rinocerului alb, a leului, a bizonului şi a altor 20 de specii animale, având în total peste 600 de exemplare care vor satisface curiozitatea avidă a vizitatorilor.

Festivaluri şi expoziţii importante

În fiecare an au loc numeroase expoziţii comerciale,  spectacole  cu  jocuri  de  artificii ( Fantezia Luminii ), festivaluri culturale şi sportive.
Festivalul de Artă şi Tradiţie al Râului Crocodilului are loc în prima săptămână a fiecărei luni. Aici se pot găsi variate obiecte de olărit, picturi în ulei, acuarele, ţesături manuale şi sculpturi.

Istoria grădinilor botanice Johannesburg

Timp de aproape 50 de ani, Johannesburg a fost unul dintre puţinele oraşe importante ale lumii fără o Grădină Botanică, şi asta în ciuda cererilor intermitente pentru fondarea unei asemenea grădini, datând încă din anii 1920. Cu toate acestea, vremea entuziasmului secolului XIX faţă de botanică trecuse. Pe 19 noiembrie 1968, o cerere din partea directorului Departamentului pentru Parcuri şi Recreere a fost înregistrată la Comisia de Management din cadrul primăriei oraşului. Această cerere privea fezabilitatea întemeierii unei astfel de grădini. Ca urmare, Comisia de Management a decis ca „o grădină botanică să fie întemeiată în parcul Jan van Riebeeck şi ca Departamentul de Parcuri şi Recreere să continue dezvoltarea acestei grădini, după cum se arată în raport.“ Aria totală a grădinii este de 81 ha.
Schiţa completă a grădinii detaliază pe larg structura botanică. 42 de familii botanice sunt încorporate proiectului care este bazat pe găsirea unor locaţii potrivite pentru majoritatea speciilor din cadrul familiilor respective. Familii care includ specii exotice şi sud-africane de plante constituie scheletul în jurul căruia vor fi adăugate tufişurile şi plantele permanente, pentru a completa atât imaginea botanică, dar şi cea estetică. Plantele care ajung la maturitate în 10 ani au fost dispuse în două mari secţiuni ale grădinii, iar procesul de dezvoltare al acestor secţiuni continuă anual. În grădină au fost păstrate zone naturale, inclusiv zone mlăştinoase ale pârâului permanent care traversează grădina şi zone naturale de iarbă aclimatizantă şi vegetaţie spontană. 

Articol realizat de
Iulian Râţă