Lumea în care trãim

Johannesburg

       

Fundalul istoric

Până spre sfârșitul secolului al XIX-lea, locul pe care se află astăzi capitala comercială a Africii de Sud era un platou pietros și necunoscut, cu o altitudine de 1750 m, situat între râurile Limpopo și Orange. Acest platou se află în Transvaal, o provincie fără ieșire la ocean, care acoperă flancul nord-estic al teritoriului Africii de Sud de astăzi. În a doua jumătate a secolului XIX, Transvaalul era controlat de către olandezi ( numiți și buri sau afrikaneri ) care emigraseră în acea zonă în jurul anului 1830 și coexistau alături de grupuri izolate de băștinași, vorbitori ai limbii Bantu.
 Însă calmul din Transvaal nu avea să dureze. În martie 1886, George Harrison, un căutător de aur australian, a descoperit o strălucire cunoscută - aurul. Harrison lucra la o fermă din Transvaal, la două mile spre vest față de Johannesburg- ul din zilele noastre, și la aproximativ 30 de mile distanță de Pretoria, capitala Transvaalului de la 1860. La acea vreme Harrison tocmai descoperise unul dintre cele mai bogate filoane aurifere, care se întindea pe o suprafață de 40 de mile, de-a lungul unei culmi  ce se desfășoară pe direcția est-vest, numite Witwatersrand „creasta   apelor albe“.
Zvonurile legate de această descoperire s-au răspândit cu rapiditate, iar vânătorii de comori au împânzit zona. Majoritatea era compusă din mineri de la mina de diamante din Kimberly, aflată la 300 de mile spre sud-vest. Alții veneau mai de departe : negri din întreaga Africă, și albi din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii anglofone ( Europa, America, Asia ).

Orașul de cocioabe

 La început Johannesburg avea alcătuirea brută a unui „clasic“ oraș de cocioabe. Minerii se îngrămădeau în bordeie improvizate, piețele colorate erau o sursă de hrană și agitație, iar cârciumile licențioase înviorau serile. Teatrul Globe, construit în 1889 a ars din temelii la scurt timp; doi ani mai târziu a fost reconstruit, mulțumită perseverenței.  Clubul  Rand        ( 1887 ) satisfăcea gusturile celor influenți; bolnavii erau îngrijiți într-un spital destul de rudimentar ( 1886 ). În 1887 s-a născut Bursa de Mărfuri din Johannesburg, pe atunci o grămadă de corturi ale minerilor, fiind urmată la doi ani de către Camera de Comerț a Minelor.
Relațiile dintre cele două rase au fost foarte proaste de la bun început. La fel cum se întâmplase și în Kimberley, negrii au fost îngrămădiți în cartiere de locuințe prost construite, împiedicați să își vadă familiile cu lunile și forțați să aibă permise de identificare pentru a avea acces în mine ( precursoare ale detestatelor „legi de acces“ ale apartheid- ului ). Tribunalele aveau prejudecăți împotriva negrilor. Minerilor de culoare le erau interzise toate posturile, cu excepția celor mai înjositoare și erau plătiți cu 10 % ( sau chiar mai puțin ) din salariul mediu al unui alb. 
Guvernul din Transvaal, dându-și rapid seama că filoanele aurifere din Witwatersrand ( numit, în general, Rand ) erau neobișnuit de bogate, s-a decis să întemeieze un oraș pe o porțiune triunghiulară de pământ demarcată de către 3 ferme aflate în proprietatea burilor. Acest nou oraș a fost numit Johannesburg, după cei doi bărbați care au hotărât amplasarea lui.

 În plină dezvoltare

 În 1886, Johannesburg devenise deja un oraș minier în adevăratul sens al cuvântului. În următorii trei ani, activitatea minieră a „explodat“ practic, ținând cont de faptul că circa 500 de companii s-au implicat în această îndeletnicire. Însă toate acestea au fost întrerupte un an mai târziu, prin neașteptata descoperire a unui zăcământ de minereu phyric, fapt ce făcea extracția aurului dificilă și ne-rentabilă. Situația a fost soluționată prin adoptarea procedeului de extracție Mac Arthur - Forrest ( în care se folosea cianura ), facilitând astfel extracția aurului din straturile de minereu phyric.
Acest reînnoit entuziasm manifestat în comerțul cu aur i-a atras pe britanici. Ca urmare, în 1894, prim-ministrul Cape Town- ului, Cecil Rhodes a anexat câteva teritorii aflate la granița cu Transvaalul, pentru a opri expansiunea burilor. Însă ostilitățile au continuat și au avut, ca rezultat final, celebrul război anglo - bur din 1899, câștigat în cele din urmă de britanici, deși în urma unei rezistențe dure manifestate de către buri.
De atunci, istoria Johannesburg- ului a fost una a mineritului înfloritor, împiedicat uneori de  proteste majore din partea minerilor nemulțumiți de către standardele scăzute de viață și proastele condiții de muncă. Neliniștile din 1913 demonstrează perfect această afirmație. Pe parcursul primului război mondial, Johannesburg- ul s-a transformat  treptat  într-un centru industrial. Recesiunea din anii '30 a stopat pentru un timp dezvoltarea orașului și a regiunilor limitrofe acestuia. Însă deciziile luate de prim-ministrul Hertzog au reușit să scoată întreaga zonă din această criză.
 Începând cu ultima parte a anilor '40, mineritul s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de Johannesburg. Situația aceasta este foarte bine ilustrată prin faptul că, în 1951, 34 % din populația orașului lucra în industria minieră, procent care a scăzut la doar 9 % în 1970.
Johannesburg, asemenea atâtor alte regiuni din Africa de Sud, a trecut prin tumultul perioadei de protest împotriva apartheidului. 
Abolirea apartheidului în 1994 a adus anumite schimbări în privința aspectului social al orașului. Totuși, viitorul orașului Johannesburg, aflat sub conducerea negrilor, este încă nesigur. În ciuda acestor evenimente, Johannesburg, cel mai mare oraș al Africii de Sud și unul dintre cele mai mari de pe continentul african, este cel mai important centru industrial și financiar al Africii de Sud.

Sezonul ideal în Johannesburg

Johannesburg este un loc ideal de vizitat, indiferent de perioadă. Verile sunt calde și umede. Iernile sunt moderate. Orașul are atâtea de oferit pe întreg parcursul anului, încât clima și condițiile meteorologice pot fi omise în procesul de decizie asupra vizitării orașului Johannesburg.

Atracții turistice

Acesta se distinge ca fiind unul dintre principalele puncte de reper ale orașului. Construit la Minele Coroanei, Orașul a fost proiectat pentru a oferi imaginea a ceea ce era Johannesburgl la sfârșitul secolului XIX. Veți găsi un număr de mine complet echipate, expoziții muzeale, un hotel al cărui personal este îmbrăcat în uniformele de altădată, precum și micuțe străzi pitorești. Desigur, cea mai mare atracție de aici o reprezintă puțul adânc de 220 m, acum folosit exclusiv în scopuri turistice. Acest puț a deținut, în 1916, recordul mondial de adâncime și a fost, în perioada de glorie, unul dintre cele mai bogate din lume. 

Teatre și muzee

 Dacă vine vorba de muzee, Johannesburg și împrejurimile sale adăpostesc o mulțime. Dintre acestea merită amintite : Muzeul Național Sud-african de Istorie Militară, aflat lângă Grădina Zoologică din Johannesburg, Muzeul Transporturilor „James Hall“, în La Rochelle, Muzeul Național Sud-african al Căilor Ferate, Muzeul de Fotografie „Bensusan“, Institutul de Paleontologie „Bernard Price“, Muzeul de Modă „Barnberg“, Muzeul African și Muzeul Libertății „Madiba“.

 Promontoriul Randburg

Promontoriul Randburg oferă o ambianță portuară relaxată, la malul unui lac artificial, alimentat de râul Jukskei. Pe malul lacului se află restaurante, baruri, cinematografe și un teren de golf, făcând din acesta unul dintre cele mai interesante locuri de vizitat, în întregul Johannesburg. Peste 40 de magazine oferă cumpărătorului marfă variind de la casual la chic. În plus, vă puteți delecta cu sporturi nautice, cum ar fi scufundările sub - acvatice sau schiul nautic. Sau lăsați-vă pradă adrenalinei și faceți bungee, jumping sau carting.
Acest loc este cunoscut și datorită reprezentațiilor spectaculare cu artificii lichide, fântâni muzicale și spectacole de magie. 

Grădinile botanice Johannesburg

Grădinile botanice din Johannesburg se întind pe o suprafață de 365 acri și sunt cunoscute pentru faptul că oferă vizitatorilor posibilitatea de a face plimbări încântătoare în sânul naturii luxuriante. Principala atracție a grădinilor o constituie o grădină de trandafiri cu o suprafață de 24 acri, despre care se spune că ar fi cea mai întinsă grădină de trandafiri din lume. Printre alte atracții se numără o grădină de bonsai, o grădină de plante medicinale și o grădină Shakespeare.

Aventuri africane

Johannesburg este paradisul iubitorilor de aventuri. Odată ajuns aici, poți opta pentru o aventură africană, în care sunt incluse : ciclismul alpin, pescuitul, alpinismul, observarea de păsări și animale sălbatice, zborul cu avioane super - ușoare, caiac-canoe etc. Printre alte opțiuni se numără : safari-uri, tururi ale regiunilor înconjurătoare ca, rezervații naturale pentru păsări, ferme specializate în floră și/sau faună, itinerarii în mijlocul naturii și parcuri naturale geologice.  

Parcul Joubert

Dacă dorești să faci o plimbare pe strada amintirilor, alege cel mai vechi parc din oraș, donat de către Volksraad, în 1887. odată ajuns aici poți vizita străzile Wolmarans, King George și Twist, precum și Conservatorul și Galeria de Ară Johannesburg, cu care se învecinează parcul.

Alte atracții

Practic, posibilitățile de distracție sunt nelimitate în Johannesburg. Câteva dintre locurile care merită vizitate : zona culturală  „Newtown“, Piața Orientală, Strada Diagonală, Centrul Cultural African, Teatrul „Market Theatre“, Centrul Jubiliar Sud-african al Manufacturilor de Bere, Planetariul, Catedrala „St. Mary“, Farul Randjeslaagte,  Panorama Carlton, Târgul Meșteșugarilor, Domeniul „Gallagher“, Memorialul Minerilor și Universitatea Witwatersrand.
Aflată la vest de Johannesburg, această peșteră face parte din patrimoniul universal. Pe lângă aceasta, este una dintre cele mai bogate și productive locații paleoantropologice din lume. Printre cele mai importante descoperiri realizate aici se numără „D-na Ples“, celebrul craniu vechi de 2,5 milioane de ani și primul schelet integral de australopitec descoperit vreodată. De curând, tot în această peșteră a fost descoperit „Little Foot“, un schelet de om-maimuță, vechi de 3,3 milioane de ani și aproape complet. Aici au fost găsite, în 12 locații diferite : peste 500 de fosile de hominizi, mii de fosile animale, peste 300 de fragmente de lemn fosilizat și peste 9000 de unelte din piatră.
Dacă doriți să experimentați lumea rurală a Africii și viața locuitorilor săi, acesta este locul ideal. Aflat între Johannesburg și Pretoria, este o colecție de case tradiționale adăpostind bătrâni, femei și copii din diferite triburi sud-africane.
Rezervația naturală de faună Pilanesburg se află la nord-vest de Johannesburg, lângă Rustenburg, și adăpostește numeroase specii : lei, elefanți, rinoceri albi, girafe, bizoni, impala etc.
La doar 30 de minute cu mașina de Johannesburg se află Rezervația Naturală a Leului și Rinocerului. Aflată în zona protejată Kromdraai, acest paradis natural se mândrește cu prezența rinocerului alb, a leului, a bizonului și a altor 20 de specii animale, având în total peste 600 de exemplare care vor satisface curiozitatea avidă a vizitatorilor.

Festivaluri și expoziții importante

În fiecare an au loc numeroase expoziții comerciale,  spectacole  cu  jocuri  de  artificii ( Fantezia Luminii ), festivaluri culturale și sportive.
Festivalul de Artă și Tradiție al Râului Crocodilului are loc în prima săptămână a fiecărei luni. Aici se pot găsi variate obiecte de olărit, picturi în ulei, acuarele, țesături manuale și sculpturi.

Istoria grădinilor botanice Johannesburg

Timp de aproape 50 de ani, Johannesburg a fost unul dintre puținele orașe importante ale lumii fără o Grădină Botanică, și asta în ciuda cererilor intermitente pentru fondarea unei asemenea grădini, datând încă din anii 1920. Cu toate acestea, vremea entuziasmului secolului XIX față de botanică trecuse. Pe 19 noiembrie 1968, o cerere din partea directorului Departamentului pentru Parcuri și Recreere a fost înregistrată la Comisia de Management din cadrul primăriei orașului. Această cerere privea fezabilitatea întemeierii unei astfel de grădini. Ca urmare, Comisia de Management a decis ca „o grădină botanică să fie întemeiată în parcul Jan van Riebeeck și ca Departamentul de Parcuri și Recreere să continue dezvoltarea acestei grădini, după cum se arată în raport.“ Aria totală a grădinii este de 81 ha.
Schița completă a grădinii detaliază pe larg structura botanică. 42 de familii botanice sunt încorporate proiectului care este bazat pe găsirea unor locații potrivite pentru majoritatea speciilor din cadrul familiilor respective. Familii care includ specii exotice și sud-africane de plante constituie scheletul în jurul căruia vor fi adăugate tufișurile și plantele permanente, pentru a completa atât imaginea botanică, dar și cea estetică. Plantele care ajung la maturitate în 10 ani au fost dispuse în două mari secțiuni ale grădinii, iar procesul de dezvoltare al acestor secțiuni continuă anual. În grădină au fost păstrate zone naturale, inclusiv zone mlăștinoase ale pârâului permanent care traversează grădina și zone naturale de iarbă aclimatizantă și vegetație spontană. 

Articol realizat de
Iulian Râță

 

 

Hosted by www.Geocities.ws

1