Aceasta este ţara mea

Sighişoara

Complex medieval de arhitectură militară, civilă, ecleziastică de valoare europeană, Sighişoara este printre puţinele oraşe-cetate locuite din Europa şi singurul conservat în cea mai mare parte dar şi locuit din România.

Datorită arhitecturii sale remarcabile, a poziţiei dominante şi a ambianţei geografice, oraşul primit de-a lungul timpului apelative ca : Perla Târnavei, mărgăritar al Transilvaniei, Nürnberg transilvănean, fiind „cea mai frumoasă şi cea mai bine păstrată cetate orăşenească din Transilvania“ . Sighişoara ni se înfăţişează şi astăzi ca un veritabil oraş-muzeu oferind vizitatorului modern şansa rară de a realiza o întoarcere în timp, în atmosfera medievală de acum câteva sute de ani.

Cronicarul G.Krauss fixează începuturile locuirii medievale la Sighişoara în anul 1191. însă, documentar localitatea este atestată în anul 1280 sub denumirea de Castrum Sex şi apoi în 1298 cu termenul german Schespurch.

 Oraşul

 Planul oraşului-cetate este caracteristic oraşelor germane întemeiate în evul mediu târziu. Întemeierea localităţii conform cronicelor din secolul al XVII-lea este datată la 1191 şi 1198, însă fără bază documentară.

Prima atestare documentară a localităţii - în 1280 - nu marchează însă şi începutul locuirii, atât pe teritoriul oraşului cât şi în zona înconjurătoare din bazinul Mijlociu al Tărnavei Mari - locuire care cu mici întreruperi depăşeşte 40000 de ani. Au fost atestate arheologic : aşezarea aparţinând epocii bronzului, două aşezări dacice ale epocii fierului din care una a fortificat platoul inferior al Dealului Cetăţii, un castru roman pentru paza drumului, o aşezare a daco-romanilor şi apoi a urmaşilor lor.

Coloniştii germani ( saşi ), aşezaţi de regii Ungariei începând cu a doua jumătate a secolului al XII-lea în sudul Transilvaniei sunt cei care întemeiază o aşezare rurală la baza dinspre sud a dealului Cetăţii, lângă apa pârâului Saes ( Shaas ). Denumirea pârâului devine şi a localităţii la sfârşitul secolului al XIII-lea.

Aşezarea existentă deja la începutul secolului al XIII-lea, avea ca punct de sprijin o mică fortificaţie pe platoul superior al Dealului Cetăţii, fortificaţie distrusă de invazia mongolă ( 1241-1242 ) apoi reconstruită, pentru ca în 1280 să apară menţionat documentar Castrum Sex. Asezarea trezeşte interesul a două importante ordine mânăstireşti care se stabilesc pe platoul inferior al Dealului Cetăţii : călugării dominicani în 1298 în localitatea Schespurch ( Schassburg ) ; apoi se stabilesc călugării ordinului franciscan.

În secolul al XIV-lea, urmare a venirii altor colonişti germani acum meşterşugari, localitatea se urbanizează treptat - 1367 menţionat Civitas de Segusvar.

În secolul al XV-lea pericolul turcesc determină construirea zidului şi a turnurilor de apărare care înconjura tot Dealul Cetăţii, zidul fiind menţionat pentru prima dată la 1490. Secolele XV-XVII reprezintă perioada de maximă prosperitate şi glorie pentru oraşul-cetate Sighişoara, bine poziţionat strategic şi comercial la intersecţia unor importante drumuri medievale. Localitatea cu cel mai vechi statut orăşenesc din Transilvania ( 1517 ) a avut un important rol economic, stategic, cultural-artistic, politic, ecleziastic si monastic. După numărul meşteşugarilor ( 25 ) era comparabil cu oraşe importante din vestul Germaniei. A întreţinut un comerţ înfloritor cu celelalte oraşe săseşti, cu diferite zone ale Transilvaniei, cu ţările Româneşti, dar a participat şi la marele comerţ prin intermediul Braşovului stabilind contacte până în Persia şi Tările de Jos. O dovadă sunt cele 35 de covoare orientale din Biserica Mânăstirii.

Poziţia strategică şi-a apărat-o astfel încât prin forţă nu a putut fi cucerit, deşi a suportat câteva asedii ( urmele ultimului asediu din 1704 sunt vizibile pe Turnul Cositorarilor ).

 Învăţământul

 Învătământul se situa la nivel ridicat, fapt dovedit şi de cei 95 de studenţi sighişoreni prezenţi la universităţile din Viena şi Cracovia între 1402-1520. La începutul secolului al XVI-lea oraşul este un important centru artistic reunind activitatea unor pictori, sculptori, creatori de mobilier, artişti în piatră, bronz, lemn, meşteri ai orgilor sosiţi din Konigsberg, Salzburg, Boemia, Tirol dar şi autohtoni ca Elias Nicolai - cel mai mare sculptor al barocului transilvanean - care au lăsat dovezi şi în cele două biserici evanghelice : Biserica din Deal şi Biserica Mânăstirii ( tabernacol, amvon, pietre de mormânt, strane, cristalnite, o orgă între cele mai bune din Transilvania ).

Pe plan politic Sighişoara a găzduit Diete parţiale şi o Dieta a Transilvaniei. La Biserica din Deal s-a încoronat un principe al Transilvaniei; oraşul a avut legături cu voievozii romani a dus o politică favorabilă habsburgilor, un exemplu este conflictul oraşului cu Rakoczi, adversar al Austriei.

 Arhitectura

 Arhitectura a fost influenţată de diverşi factori. Arhitectura militară ( zid şi turnuri de apărare ) a fost condiţionată de folosirea masivă a armelor de foc, ceea ce duce în secolul XVI-XVII la două supraînălţări ale incintei fortificate. Arhitectura civilă este influenţată de cei bogaţi, mărturie stând edificiile din piatră din zona centrală : Casa cu cerb a patriciatului, Casa Veneţiană - locuinţa primarului, Casa Vlad Dracul a autorităţilor oraşului, a corpului de pază şi pentru oaspeţi.

Arhitectura ecleziastică a fost marcată de creşterea numărului membrilor şi a forţei economice a comunităţii : Biserica din Deal şi Biserica Mânăstirii edificate în secolul XIII-XV. Biserica din Deal este cel mai important monument al oraşului şi a patra ca importantă între bisericile gotice ale Transilvaniei.

Sighişorenii au fost implicaţi în convulsiile istorice ale spaţiului transilvănean şi al României actuale : voievodul Vlad Dracul purtător permanent al colanului din aur al ordinului   Dragonului,  primeşte  găzduire     ( 1431-1436 ) şi sprijin pentru ocuparea tronului ţării Româneşti,  războiul ţărănesc din 1514 răzvrăteşte şi o parte a populaţiei cetăţii, cel mai mare voievod al românilor Mihai Viteazul este sprijinit material în acţiunea sa de cucerire a Transilvaniei ( 1599 ), la 31 iulie 1849 oraşul este martor la lupta de la Albeşti şi a înfrângerii armatei revoluţionare maghiare.

Momentele cele mai grele pentru oraş nu au lipsit : 1777, cea mai mare inundaţie cunoscută ; 1709 ciuma decimează 1300 din cei 3000 de locuitori, 1738 cel mai mare cutremur ; 1676 cel mai mare incendiu care distruge trei sferturi din oraş, însă obligă la reconstrucţii din piatră, cărămidă apoi ţiglă, înlocuiesc hotărâtor lemnul.

Epoca de glorie a oraşului o reprezintă secolele XV-XVII, când burgul devine un important centru artistic : pictori, sculptori, unii venţi din Konigsberg, Salzburg, Boemia, Tirol, dar şi autohtoni ca Elias Nicolai, sculptor al barocului transilvănean, s-au perindat pe aici. La aceştia se adaugă pleiada de cronicari din sec. XVII avându-l ca „spiritus rector“ pe G. Krauss. Nu trebuie să-l uităm pe renumitul farmacist Andreas Bertramus al cărui „spirtus vitriolis“ a devenit foarte cunoscut în epocă.

 Castelul

 Arhitectural, Sighişoara devine o îmbinare de elemente gotice, renascentiste, baroce. Cele 14 turnuri de apărare : Tăbăcarii, Cositorarii, Aurarii, Frânghierii, Măcelarii, Cojocarii, Þesătorii, Croitorii, Cizmarii, Lăcătuşii, Dogarii, Bărbierii, Fierarii şi Turnul cu ceas erau construite, apărate şi reparate de către meşteşugarii grupaţi în breslele amintite. Edificiile civile îmbină stilurile baroc şi renascentist, cele două mari biserici stilul gotic târziu, în timp ce vor adăuga stilurile Rococo, Neogotic, Goticul veneţian şi Secesion.

Harta castelului 

 O mare parte a faimei oraşului de astăzi se datorează celei mai celebre personalităţi istorice - la ora actuală - dintre toate personalităţile care au avut tangenţă cu Sighişoara, voievodul Vlad Þepeş supranumit „Dracula“, fiu al voievodului ţării Româneşti Vlad Dracul. Este paradoxal, fiindcă legenda creată se bazează pe calităţi şi acţiuni străine celebrului voievod. Totul are ca punct de plecare pedepsele exemplare aplicate de Vlad Þepeş adversarilor săi, într-o zonă europeană mai tolerantă şi unor adversari care au amplificat intransigenţa sa.

Vald Tepeş-Dracula a avut tangenţă cu Sighişoara prin intermediul tatălui său pe care a trebuit să îl urmeze în anii 1431-1436 şi în oraşul-cetate Sighişoara, unde viitorul Dracula probabil s-a şi născut. Prin Sighişoara, celebrul Dracula a trecut în 1476, ultimul an al vieţii, spre ultima scurtă domnie a sa în ţara Românească.

Cu Sighişoara actuală, legătura celebrului personaj istoric este asigurată de casa sipranumita „Vlad Dracul“, situată în zona centrală a cetăţii - aparţinătoare autorităţilor cetăţii meedievale, în care există posibilitatea să fi fost găzduit Vlad Dracul şi cei apropiaţi lui. Însă prezenţa lui Vlad Dracul în Cetatea sighişoreană nu poate fi pusă în discuţie. Stăpânitor al întinselor feude de pe Olt, din ţara Făgăraşului şi Almaşului,  Vlad Dracul fusese încoronat în 1431, în catedrala de la Nürnberg ca domn al ţării Româneşti de către împăratul Sigismund de Luxemburg şi investit cavaler al Ordinului Dragonului. De acum, Vlad Dracul va purta pe armuri însemnele acestui ordin, care îşi propusese izgonirea turcilor din ţările creştine. În calitate de domn al Þării Româneşti el şi-a exercitat o autoritate efectivă asupra întregii Transilvanii de sud. La Sighişoara, într-un atelier de argintar a fost bătută moneda sa, ducatul nou de argint, şi tot el emite documentul care menţionează pentru prima dată numele românesc al oraşului, Sighişoara. Legenda spune ca la Sighişoara s-a născut fiul său, Vlad Þepes - Draculea, viitorul domn al T ării Româneşti.

Principalul punct de atracţie al centrului istoric, este Muzeul de istorie şi totodată Turnul cu Ceas care îl găzduieşte şi care este simbol al oraşului. Edificiul reprezentativ al arhitecturii militare publice este exprimat în cele patru săgeţi ale sale, simbol al autonomiei jurisdicţionale, privilegiu posedat de puţine oraşe ale timpului.

Turnul care a funcţionat ca sfat al oraşului până la 1556, judecătorie şi corp de gardă până la sfârşitul secolului al XIX-lea, cuprinde din 1899 Muzeul de istorie unde pot fi văzute : ceramică - epoca bronzului cu simboluri solare şi ale universului - vase rituale dacice - ceramică romană - instrumente  medicale  şi  farmaceutice  din      timpul celebrului  farmacist  Andreas  Bertram  ( 1670 ) şi o mare parte din timpul Mariei Tereza - mobilier variat  - mari mecanisme de închidere a porţilor cetăţii - evoluţia mecanismului ceasului de turn, existent din secolul XVI - un exemplar din primele ceasuri de perete, realizat în secolul XVI în sud-vestul Germaniei - figurinele reprezentând zeităţi romane şi simboluri occidentale, orientale şi africane şi arme de foc, deosebite.

Condiţionat de geografie şi istorie, Sighişoara se remarcă nu atât prin clădiri monumentale, ci prin ansamblul de clădiri vechi care cu toate transformările intervenite îşi păstrează în bună măsură caracterul lor iniţial. În viitor oraşul se va remarca prin arhitectura şi istoria sa, mai mult decât prin industrie.

 Turism

 În centrul oraşului vechi se află Hotelul „Steaua“ poziţionându-se cândva în top-ul hotelurilor din Transilvania, specific locului prin architectura sa şi prin statuetele din exterior, echivalenţe ale bogăţiei, adică a „cornului abundenţei“. Rămas în istorie ca un loc de întâlnire, petreceri şi distracţii, este şi astăzi un important punct de reper atât pentru sighişoreni, cât şi pentru vizitatorii din afara oraşului.

Clădirile din centrul oraşului ( str. Herrmann Oberth ), specifice oraşului vechi de jos, bogate în culoare şi animate de forfota locuitorilor, locuite cândva de mari personalităţi culturale germane şi romane, au fost transformate în decursul timpului în mici unităţi meşteşugăreşti si comerciale. Privirea vizitatorului este atrasă de contrastul culorilor pastelate rămase relativ neschimbate încă de la construcţia clădirilor. Bogăţia şi coloritul figurinelor şi ale filigranelor deasupra bolţilor şi ferestrelor întregesc architectura acestora şi impresioneză prin diversitatea lor. Aspectul pitoresc şi ambienţa oraşului devin pentru observatorul acestuia o călătorie în evul mediu. Sighişoara este într-adevar deţinătoarea atâtor frumuseţi spirituale şi materiale şi încă un burg al misterelor şi ca pe orice mister, să-l lăsăm să doarmă învăluit în tăcere, poate are o şansă să fie încununat cu aura strălucitoare a legendei “.

 Articol realizat de
Roxana Niculescu