Galeria cu pictori

Cenni de Peppo Cimabue

Cimabue se naşte în anul 1240, în cartierul Sant' Ambrogio  din Florenţa. Numele său îl mai cuprindea şi pe cel de Gaultieri. Ba chiar, după unele documente, numele său adevărat era Cenni  ( Benicenni ) di Giovanni da Firenze, Cimabue fiind doar o poreclă.

Crescând, tatăl său şi nu numai, considera că mintea aceea vioaie trebuia să fie şi strunită, aşa că, tânărul Cimabue este trimis la Santa Maria Novella, pentru a se deprinde cu literele. Din păcate, sau din fericire, Cimabue nu dădea prea mare atenţie gramaticii, ci îşi petrecea toată ziua desenând cai, oameni, case şi alte lucruri care-i treceau prin minte.

Vasari povesteşte un episod legat de începerea iniţierii lui Cimabue în arta picturii, care este fals. El scrie că odată cu începerea construcţiei bisericii Santa Maria Novella ( şi a capelei de' Gondi ) pictorul florentin asistă la pictarea acesteia de către nişte maeştri greci şi hotăreşte că asta va vrea şi el să facă. Numai că biserica a început să fie construită în anul 1279, când Cimabue avea în jur de 40 de ani.

Ce este sigur, privitor la viaţa lui Cimabue, este că marele tablou pentru călugării din Vall’ Ombrosa din mânăstirea Santa Trinita din Florenţa, reprezentând o Madona cu pruncul în braţe, înconjurată de mulţi îngeri care o proslăvesc, este o realizare socotită drept autentică ( spre deosebire de multe alte lucrări atribuite greşit lui Cimabue ) şi se odihneşte în galeriile Uffizi.

Pentru că era un priceput pictor, Cimabue a lucrat apoi în frescă, pe faţada spitalului Del Porcellana - de o parte a porţii principale o Bunăvestire, iar de cealalltă parte, un Isus Christos, în mărime naturală. Din păcate spitalul, împreună cu fresca, nu au mai ajuns până în zilele noastre pentru a le admira şi noi. După ce a terminat acestă lucrare, călugării l-au rugat să facă un tablou mare, înfăţişând răstignirea lui Christos. Nici această pictură nu mai există. Însă ceea ce se ştie este că datorită acestei lucrări Cimabue a fost recomandat călugărilor     bisericii San Francesco din Pisa, pentru a realiza un tablou cu chipul Sfântului Francisc. Noile studii cu razele X, ca şi cele care compară manierele de lucru, au trezit îndoielile specialiştilor care nu mai atribuie cu aceeaşi certitudine pictura lui Cimabue. De altfel, orice altă pictură executată în Pisa nu mai există.  După tabloul dedicat Sfântului Francisc, Cimabue pictează, pentru aceeaşi biserică, o Sfântă Fecioară, cu pruncul în braţe, pe un fond auriu. Această piesă este găzduită de muzeul Louvre şi este atribuită de către cei mai mulţi cercetători lui Cimabue.

 Articol realizat de
Cristian Munteanu