Eroi mitologici

Castor şi Polux

        Se spune că pe marginea râului Eurot, în ţara Laconiei, existau cârduri de lebede graţioase, albe. La miazănoapte de Eurot se afla nebiruita cetate a Spartei. Acolo domnea regele Tindar şi Leda frumoasa lui soţie.

Tindar nu aducea ofrande templelor unde era venerată Afrodita. Şi atunci, drept răzbunare zeiţa a hotărât să-l pedepsească. La aţâţat pe Zeus la dragoste nelegiută faţă de Leda. Aşa începe povestea eroilor noştri.

Zeus a rugat-o pe Afrodita să se preschimbe-n vultur, iar el s-a transformat într-una din lebedele albe cu ciocul roşu ca mărgeanul  ( Corregio  are o pânză remarcabilă pe această temă, aflată la muzeul din Berlin, ca şi maestrul renaşterii, Leonardo da Vinci a cărui pictură intitulată „Leda“ s-a pierdut, noi putând admira la Roma doar o copie a acesteia ).

Şi  Zeus, fugărit de vultur, se îndreptă spre lacul unde venea seară de seară Leda să se spele. Regina îşi curăţa părul când văzu o lebădă urmărită de un vultur ce sta s-o-nhaţe. O strânge la piept încercând să o apere. Lebăda se aruncă în braţele ei, prefăcându-se că îi este frică. Afrodita se retrage în Olimp luându-şi înfăţişarea de zeiţă. 

Leda a adus pe lume, la timpul potrivit, două ouă. Din unul s-au ivit Polux şi sora lui Elena, iar din celălalt, s-au ivit Castor şI Clitemnestra. Grecii îşi explicau naşterea gemenilor, având în vedere şi începuturile medicinei, printr-o intervenţie divină.  Astfel Polux şi Elena era fii lui Zeus, Castor şi Clitemnestra ai lui Tindar.

Zeus a vrut să-l ia pe fiul său Polux şi se gândea să facă din el un erou de talia lui Hercule. Însă când a văzut cum se jucau cei doi fraţi, a înţeles că este mai bine dacă i-ar lăsa împreună. A poruncit lui Hermes să-i ducă în ţinutul Macedoniei, unde să-i înveţe meşteşugul armelor. Aheii povesteau că Polux era un luptător neîntrecut cu pumnii şi arunca greutăţile departe. Castor, în schimb, fugea mai bine şi călărea ca o nălucă. Când au împlinit treisprezece ani erau tocmai copţi pentru a se întoarce la vatra părintească, în Sparta. Mai ales că se zvonea că regele Atenei, Tezeu, o răpise pe sora lor mai mică, Elena. Să nu omitem faptul că poeţii spuneau că la aceea dată Tezeu avea cincizeci de ani.

Eroi noştri încalecă şi pornesc în fruntea armatelor să dea piept cu Tezeu. Noroc că acesta era plecat. Vroia să ajute un prieten şi să o răpească din infern pe Cora-Persefona. În timp ce el era plecat Castor şi Polux cuceresc Atena. Plini de înţelepciune, cruţă gradinile lui Academos. În aceste grădini a stabilit şi Platon prima Academie. De la Academos s-a păstratpână astăzi numele dat celei mai înalte instituţii de cultură.

Au găsit-o şi pe Elena păzită de mama lui Tezeu, Etra. Ce bucurie când s-au regăsit ! Au luat-o prizonieră pe Etra şi s-au întors în Sparta.

După aventura lânei de aur unde au plecat împreună cu alţi eroi de seamă, ca Iason, Hercule sau Orfeu, în care s-au luptat cu doi uriaşi : Amicos, fiul lui Poseidon şi Talos uriaşul din bronz, învingându-i, eroii noştri s-au întors acasă.

Dar nu după mult timp o altă sfadă a început. Se pare că existau pe lume două fecioare superbe, fiicele regelui Leucip : Hilera şi Feba. Iar Eros a pus în arcul său patru săgeţi cu care a ţintit piepturile lui Castor şi Polux şi verilor acestora Linceu şi Idas. Se spune că Linceu avea o privire ce putea să străbată dincolo de dealuri, case, păduri sau munţi, iar Idas avea o asemenea putere încât îl biruise şi pe Apolo într-o luptă pentru o fată. De aceea nici un muritor nu avea curaj să se măsoare cu el. Pentru ca verii lor să nu pună mâna pe fecioare, eroii noştri puseră la cale o răpire. Rubens însuşi creează un tablou pe acestă temă,  numit Răpirea Sabinelor.  Tabloul se află la München şi arată cum Castor şi Polux răpesc fetele, cu Eros care ţine hăţurile cailor.

Linceu a văzut şi l-a chemat grabnic pe Idas, după care au pornit după fugari.

Lupta a fost crâncenă. Castor şi Linceu au fost cei dintâi care s-au luptat pentru fecioare. După ceasuri întregi, Castor, mai dibaci, i-a străpuns pieptul lui Linceu. Idas se repede, vrând să-şi apere fratele, şi înşfacă o coloană de marmură de pe mormântul tatălui său şi îl izbeşte pe Castor. Polux se avântă să-şi răzbune fratele lovit mişeleşte. Atunci intervine Zeus şi cu un fulger îi preface pe verii eroilor noştri în cenuşă.

Castor se stingea încet, încet. Atunci Polux cere tatălui lor  să-i redea viaţa. Stăpânul Olimpului este de acord dar asta înseamnă că Polux îşi va pierde nemurirea de care se bucura ca fiu al unui zeu. Însă dintr-un an, jumătate îl vor petrece în Olimp, iar cealaltă jumătate în Infern. Ba, mai mult, ca să-i scutească să mai  coboare în Infern îi preface în două stele. Ceea ce cunoasştem noi astăzi drept constelaţia Gemenilor.

Castor şi Polux au fost cinstiţi de eleni cu temple mari, în care ei sunt reprezentaţi ca însăşi prietenia.

Şi poate asta este cea mai mare aventură a lor.

Articol realizat de
Cristian Munteanu