Ce-au vrut să spună…

      Nasul Cleopatrei - „Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, toată faţa lumii ar fi fost schimbată“. E o reflecţie din volumul Pensées ( Cugetări ) al lui Blaise Pascal. Umorul exprimării şi renumele eroinei au asigurat succesul acestei observaţii. Pascal, care aprecia că femeile cu nasul lung sunt mai frumoase şi au o putere mai mare de seducţie, şi-a imaginat că regina Cleopatra a Egiptului ( 69-30 î.e.n. ), dacă ar fi avut nasul mai scurt, n-ar fi fost atât de ispititoare, şi prin urmare n-ar mai fi cucerit inimile lui Cezar şi Antonius, stăpânii din acea epocă ai Romei şi ai lumii.  În acest caz regina n-ar fi înrâurit istoria acelor vremi, aşa cum a făcut-o, adică nasul ei mai scurt n-ar mai fi schimbat… faţa lumii. Astăzi reflecţia lui Pascal despre „nasul Cleopatrei“ este citată când vrem să arătăm că un mic amănunt, aparent fără importanţă, poate determina consecinţe mari şi neprevăzute.

 Natura non facit saltus ( „Natura nu face salturi“ lat. ) - Aforism ştiinţific enunţat ca o lege de către filozoful german Leibniz, în lucrarea Noi eseuri asupra intelectului uman, în anul 1704. Leibniz se referea la domeniu biologic în sensul că natura nu evoluează brusc la o nouă specie, ci ajunge la ea în mod treptat, prin evoluţie lentă. Naturalistul suedez Linne a aplicat acestă axiomă la lumea plantelor ( philosophia botanica ) ; şi , cu timpul, ea s-a extins şi la alte domenii.  

 No man's land ( „ţara nimănui“ ) - După declararea ultimului război mondial, nu s-a întreprins nici o acţiune militară la graniţa franco-germană între liniile de fortificaţii Meaginot şi Siegfried. Cum trecuse mai mult timp  şi nici una dintre părţile combatante nu îndrăznea să pornească atacul, zona respectivă căpătasase denumirea de „ţara nimănui“.
De atunci expresia a rămas să desemneze teritoriul dintre două graniţe, care nu aparţine nici unuia din cele două state ;  sau o regiune pustie, adormită ;  sau un loc unde se aşteaptă evenimente ce nu se produc ;  sau - cum spunea atât de sugestiv Mihail Sadoveanu - „locul unde nu se întâmplă nimic !“

Nota bene ( Notează bine ) - Se pare că obiceiul acestor adăugiri a rămas de pe vremea când cărţile erau scrise de mână. Atticus, un prieten al lui Cicero, înfiinţase la Roma un atelier unde lucrau 300 de scribi care copiau, după dictare, în mod simultan, acelaşi text. Desigur, în asemenea condiţii se săvârşeau destule greşeli şi omisiuni. Prin „nota bene“ erau evitate efortul şi cheltuiala unor noi transcrieri.
Deci, la început : un fel de erată. După ce mai târziu s-a introdus erratum, „nota bene“ a ajuns ceea ce este şi azi : o însemnare, cu iniţialele N. B., spre a semnala cititorilor o informaţie sau o precizare suplimentară.

Onoarea de familist - Sunt vorbele lui Jupân Dumitrache, de câteva ori repetate în O noapte furtunoasă de Caragiale.  Au devenit o aluzie folosită totdeauna cu intenţii comice, pentru o situaţie asemănătoare cu cea a eroului caragialian, atins în onoarea sau în ambiţiile sale.

 Mot - a - mot ( fr. Cuvânt cu cuvânt )) - expresie populară franceză, introdusă în mai multe limbi. A citi, a reda, a traduce mot - a - mot,  adică întocmai, fără nici o schimbare, ad litteram.