|
Plouă |
|
Plouă cu picuri mari si abstracti, Plouă cu picuri mari si mirati, Plouă, e toamnă, plouă mereu, Plouă, e toamnă si-n sufletul meu. Plouă cu lacrimi mari si amare, Plouă peste întreaga suflare, Plouă în ritm de tango Peste inima mea indigo. Plouă perfect si monoton Si, imitând al vietii ton, Toamna îsi cerne norii ei grei Peste lume, peste umerii mei. Plouă precis si sublim, Plouă peste codrii de pin, Plouă cu rimă, ca într-un vers, Plouă peste-ntregul Univers. |
Cu fiecare strop ce cade Sufletele noastre-s mai curate, E mai putină murdărie-n lume Si-n inimi mai putină răutate. Căci ploaia spală tot ce omu-a murdărit: Si trup murdar, si suflet pângărit, Iar toată mojicia si trădarea Le-adună apa si le-nghite marea. Când văd cum urlă ploaia în pustiu As vrea si eu un strop din ea să fiu. Să mă descarc cu furie în vânt, Apoi de-o frunză verde să mă frâng. As vrea să mă descarc precum un nor, Negru, vijelios si trecător. Dureri si lacrimi adunate-n mine Să le trimit, pământule, spre tine. Plouă si mi-e sufletul jilav, Stropii pe asfalt răsună grav Si pe cer, un soare rătăcit Luminează norii de granit. |