"Scrie
ca sa pastrezi florile gandului tau, pe care altfel le ia vantul."
(Nicolae Iorga)
Cate-o seta pe cer apare
Si e mica-n departare,
Si e alba, straluceste,
Totu-ncet se linisteste...
Iar
luna de cristal,
Cand se-nalta de la mal,
Ia cu ea in a sa lume
Visuri multe, pasiune.
Si
pe plaja de nisip,
Unde totu-i adormit,
Doua suflete viseaza,
Desfatate de o raza.
Briza
marii-adie lin;
El, pe parul ei cel fin,
Mana tandru-si prelingea
Si buzele-i saruta.
Iara
susurul de valuri
Face tot ce e pe maluri
Sa tresara-ncetisor
Pentru foc, iubirea lor.
Si
desi e intuneric,
Visul acesta nu-i himeric,
E real si totu-n jur
Se transforma lin in abur.
Si
se perde iar in ceata
Intr-o noua dimineata,
Ce apare din senin
Cu o mare de venin,
Ce
e rosie de soare,
Care repede rasare
Neputand sa zaboveasca
Inc-o clipa, o fereastra...
