A murit �nainte de-a se na�te �n noi
A r�mas doar speran�a scornit� de voi,
Cei ce zilnic ne-am�gi�i cu cuvinte de soi
Pe noi cei robi�i doar de griji �i nevoi.
Religia-i o himer�, o iluzie, un vis
N�scocire din a min�ii tainic abis,
E inven�ie a omului ne�tiutor
Z�mislit� din jale, chinuri �i dor.
Suntem pe veci ai nim�nui, copii ai neputin�ei
Degeaba ne-am�gi�i pe noi cu magi �i taine sfinte,
Cu vise, idealuri �ndr�zne�e �i blajine pove�e
N-o s-alunga�i din suflete noianul de triste�e,
Iar cu falsele precepte, dogme �i str�mbe judec��i
Nu ve�i ob�ine de la noi dec�t amarnice regrete.
De ce-a�i ucis speran�a voi oameni slu�i �i r�i ?
Care-n m�ndria voastr� v-a�i mai crezut �i zei,
N-a fost s� fie credin�� mai oarb� ca a voastr�
Noi am r�mas fideli str�bunei datini ce ne-nva��
C� nemurirea e �n noi �i nu-n afara noastr�.
S� pl�ngem de va fi s� ne na�tem pe-acest crud p�m�nt,
S� r�dem atunci c�nd ne vom sf�r�i r�nd pe r�nd.