În noaptea aceasta avut-am tainic vis
Un vis ce cobora din înălțimi de nedescris
Din hăul neființei și-a vieții rădăcini
Prinse-se loc în sufletu-mi un vechi mister divin.
Și se făcea că-n chinuri din focul de lumini
Mi se născuse în suflet un minunat destin,
Iubeam întâia dată un chip suav de fată
Iar eu simțeam că nu sunt eu ci umbra dealtădată,
Stăteam cuprins de gânduri în noaptea adâncă a
sufletului meu, priveam spre naltul cer albastru
și mă uitam spre stele, și dintr-odată
ca într-un basm lumea pieri cu toate cele.
Apoi eu mă trezisem din visul de cleștar
Și mă-ntrebam în gându-mi de-i totul în zadar
De ce trăiesc pe lume, de ar avea vreun rost
Tot chinu-acesta jalnic, tot visul cel duios ?
Dar nu, nu mă trezisem căci încă mai visam
Sau nici nu adormisem, nici nu mai existam,
Iar am privit spre stele, spre astrul alb și suav
Dar luna era roșie, privirea ei de gheață
Credeam că nu voi mai cunoaște o altă dimineață,
Era o cruce mare pe fața-i sângerândă
Iar inima din pieptu-mi era tot mai plăpândă,
Căci stelele plângeau cu lacrimi mari de foc
Iar eu credeam că-n lumea asta nu mai există loc
Pentru un om ca mine străin de-aproape tot,
De idealuri sacre, de magice iubiri
De tot ce-nseamnă în lume amăgitor destin.
Am știut atunci pe dată că omul din mine a murit
Și-odată cu el un întreg univers a pierit,
Am început să plâng, de fericire însă
Căci s-a născut din moarte un altul pe pământ
Cel plămădit din stele, lumină și cuvânt.
Nu mai eram eu însumi, hain și egoist
Nu mai eram același veșnic trist
Descoperit-am taina rostită de Hristos
Numai de-aveți iubire aveți pe lume-un rost
Îmbrățișat-am stele, luna cu cer cu tot
M-am bucurat că astăzi a înviat Hristos
Din omul vechi rămas-a cenușa-i de prisos
Străluce astăzi Omul nou,pe veci cucernic credincios.
Acesta-i visul tainic pe care l-am avut
Însăși din crucea lumii, îmi pare s-a născut,
Și-am înțeles că omul în sufletul său poartă
Sămânța nemuririi și-a veciniciei soartă,
Lumină din luceferi, sânge din sfânt potir
Iubirea taina sacră s-a pogorât din cer
Pe crucea din Golgota s-a săvârșit etern mister,
A înviat speranța prin Domnul nostru Iisus
Căci mântuirea noastră ne vine doar de sus.