Nu vreau s� blestem nici s� m� r�zbun
Dar e p�cat �i jale de-acest p�m�nt str�bun
Prea mul�i oameni de marc� �i genii f�r� de egal
N-au fost lua�i �n seam�, trudit-au �n zadar,
Cu ce-au gre�it ei oare, c-avut-au prea mult har ?
C� n-au vrut s� se-nchine pe falsul vostru altar ?

Nu cred s� mai existe dreptate pe p�m�nt
Nici cinste, nici virtute, ori vreun lucru sf�nt.
Privighetoarea-�i pl�nge �n c�ntec al ei vers
Iar eu dezleg cu mintea-mi al lumii tainic mers.

Nu cred s� mai existe onoare pe p�m�nt
Nici lacrimi, nici iubire, ori vreun lucru sf�nt,
Zefirul sufl� agale, p�m�ntul se dismeard�
Iar soarele cu-n z�mbet trist �n nori d� s� se piard�.

Singur�tatea-mi pare a fi al meu destin
Iar via�a-mi este plin� de dor, jale �i chin.
Cu toate acestea, Doamne, credin�a nu mi-o pierd
�i a� vrea ca-n ast� via�� pe to�i s� pot s�-i iert.

Str�inu-mi-s prin lume, singur printre n�luci
Tu via�� ve�nic crud� ce po�i s�-mi mai aduci ?
De patimi ros mi-e sufletul, de g�nduri mintea plin�
Cu toate acestea �ncerc s� ies, dinspre abis �nspre lumin�.

�i-ncep din nou s-aud chemarea ta �n mine
O voce cald� ce m�-ndeamn� s� m� �ntorc la tine,
C�ci astfel nu mai fii-voi singur �i-oi �nv��a ce e iubirea
Dar pentru asta va trebui s�-mi �n�eleg menirea.

� �i vreme e ca s� ucizi tot ce e r�u �i sterp �n tine
�i s� p�strezi �n amintiri doar lacrimi �i iubire
S� po�i s� ui�i ce-amar �i crud s-a cuib�rit, �n sufletu-�i durerea
C� nu mai e�ti copilul ce ai fost demult
Ce-�i �mpletea din jocuri �i din vise fericirea.
Nu mai fi trist, nu mai privi mereu spre nic�erea
Ci caut� doar s� fi mai bun �i poate-�i vei g�si menirea ".