Lumea-i doar o scena pe fundalul vietii
Omul , o umbra din negura tristetii ,
Este doar o frunza luata de vant
Care se intoarce din nou in pamant .

Fire trecatoare , ce iti pasa tie ?
Care-i rolul tau in asta comedie ?
De in juru-ti ninge , de ploua , de-i soare ,
Tu arati decat simpla nepasare .

Tu nu faci decat tot ce-ti sta-n putere
Ca maine sa ai si mai multa avere .
Strigi in gura mare ca tu nu ai seaman ,
Dar nu-ti vezi de nas , pe fratele geaman .

Acel tinerel ce pretinde multe ,
Ce vrea sa para din cercurile culte .
Cu gesturi gratuite , cu fata de-ntelept ,
El incearca lumea cu degetul drept .

Imbracat frumos , dupa moda veche ,
Este , frumuselul , fara de pereche .
Un defect el are , ce il lasa rece ,
Nu stie sa numere , decat pan� la zece .

Hm ! Ce comedie ! Asta-i ironia vietii !
Cei mai mari in gura sunt si inteleptii !
Nu oamenii cuminti , cu scaun la cap ,
Ci , cei cu averi de nu mai incap .

S-a stricat Pamantul de-atatia bogati
Ce-nalta palate si uita de frati !
Nu mai poate lumea de atata ura
Nu se mai nasc flori in aceasta negura !