S-au dus... - Mihai Simionic�
[email protected]
C�ndva, de mult parc�, ai fost ,sau �nc� esti poate , ceva: un simplu om. Un om de r�nd. Dar prin puterile tale, at�t de slabe, at�t de �nchipuite, totusi at�t de �nd�r�tnice, devii cineva: un om liber. Pe zi ce trece mai viu dec�t ieri. Pe zi ce trece mai sterp dec�t m�ine. Cel putin �ncerci. Te lupti zi de zi cu ceilalti, care �ti strig� continuu c� nu esti �n stare, c� nu esti nimic pe l�ng� ei. Te lupti cu tine, cu renuntarea, si te ag�ti cu disperare de fiecare ecou, de fiecare fantasm� care te ajut� s� continui. Astfe, o persoan� ce pare s� te sustin� c�t de c�t ajunge at�t de repede s� �nsemne enorm pentru tine. Devine unul din acei oameni care r�m�n. M�car acolo, pe undeva prin inima ta, ad�nc, unde ratiunea nu p�trunde, unde indiferent ce se �nt�mpl�, ei sunt asa cum ti-ai dorit s� fie.
Si astfel pentru a-i dovedi unui om bun c� poti face ceva care ceilalti nu �ndr�znesc m�car s�-ncerce, pentru a-l face m�ndru de tine, sau pentru a te r�zbuna pe oameni, sau pentru... nu conteaz� de ce. Important este c� uiti. Uiti c� te zbati, si te chinui, si te t�r�sti pentru tine. Numai pentru tine. Ca s� numai depinzi de ei. Ca s� nu te mai poat� forta mai t�rziu. Ca s� fii LIBER. Pentru c� vezi cum cei "mici" (totusi unii asa mari fat� de cei "mari") sufer� at�tea umilinte, si stres, si groaz�, si... si vezi ce r�u o duc. At�ta durere �n jur... Tot �ntorci capul si �nchizi ochii dar e asa aproape... �nc�t �ti p�trunde �n suflet. At�t de mult �nc�t vrei s� fii fericit si nu mai poti. At�t de mult �nc�t vrei s� r�zi si te �neci �n lacrimi , ale tale, ale altora, nu mai stii. Vrei s� z�mbesti si-ti e rusine. Rusine de cei din jur care nu mai au timp pentru ei, pentru cultur�, pentru dragoste, pentru copii (nici chiar pentru ai lor, :�( , pentru proprii lor copii), pentru oamenii care vor s� r�m�n� - dar nu nedoriti. Trec zile si nu ne mai realiz�m ridurile ce ne apar pe fat�. Ridurile v�rstei, ridurile z�mbetului fortat , din ce �n ce mai mult un r�njet. Si trec zile f�r� s� r�dem m�car o dat�. Vesnic� durere �n ochi. At�t de am�giti si �nselati c� nu mai avem �ncredere �n nimeni. Ne �nchidem �ntr-o carapace si precauti ne ap�r�m cu �nversunare de oricine se apropie. Devenim orbi. Orbi la cei care au nevoie de noi, orbi la nevoile noastre, orbi la tot si la toate, orbi la copii nostri. Se poate mai r�u ? Da ! Incredibil dar se poate. Atunci c�nd cei puternici ne folosesc asa de r�u �nc�t serviciul efectiv �nseamn� pentru noi mai mult de 70 de ore s�pt�m�nal. Ce rost atunci s�-ti mai ai o familie dac� o vezi doar seara c�nd m�n�nci si duminica. Ce rost s� ne dorim copii c�nd stim c� vor creste chinuiti si... orfani ? Ce rost au familiile �n care se v�d cu toti doar seara si duminica ? Str�ini adunati �n jurul aceleasi mese... totusi p�str�nd eticheta de familie iubitoare, �n care fiecare este prietenul celuilalt si nu exist� g�nd ne�mp�rt�sit. Minciun� si nimic altceva... Parc� nu ne-ar fi de ajuns minciunile cu care ne �mproasc� altii... Si at�ta furie se adun� �n noi... Iar cei care nu mai suport�... cedeaz�. De aceea sunt sinucideri, femei b�tute, copii maltratati si violati, b�ietasi de cartier si b�t�i �ntre bande, r�uf�c�tori, oameni prin spitale cu ciocane �n cap, cu ochi care li se scurg pe fat�, morti pe trotuare la care nu se uit� nimeni... durere... s�nge... moarte...
Si ce vin� ai tu c� le vezi pe toate acestea ? De ce s�-ti zic� tie murdar c�nd tu nu faci dec�t s�-ti pese ? Nu e drept ! Nu e drept s� vrei s� schimbi ceva si s� fii luat �n r�s ! M�car pentru tine, m�car pentru cei dragi, m�car pentru copii t�i... "Totdeauna exist� ceva de salvat !".
E greu... E foarte greu s� recunosti c� esti singur... C� puterea de a deveni ce vrei (�n caz c� stii bine ce vrei) se afl� �n tine si nimeni nu te va ajuta vreodat�... E greu s� spui: S-au dus... s-au dus Orasele Smaraldelor... s-au dus Vr�jitorii din Oz... s-au dus margaretele... s-au dus macii din holdele de gr�u... s-au dus cerceii rosii de iunie... s-au dus curcubeele de stele c�z�toare... s-au dus focurile de paie din noptile de var�... s-au dus soaptele din bost�n�rie... s-au dus ochii sub clar de lun� ce-ti spuneau at�tea f�r� vreun cuv�nt... s-au dus panerele cu mere-n flori de tei...s-au dus toate cu bunicii, cu tot ce �nseamn� viata celor liberi... s-au dus...
S-au dus si e greu... e foarte greu s� nu le uiti... e foarte greu s� speri c� le vei revedea... c� vor r�m�ne si c� nu si le va lua nimeni... niciodat�... e foarte greu... singur... s� fii puternic. Si s� ai suflet... viu.