Au �nflorit magnoliile... - Mihai Simionic� [email protected] Era liniste, din nou liniste, parc� numai pentru ea. Pentru ea, venit� ca-n fiecare an s� priveasc� florile de magnolii. Nu stia de ce, dar de fiecare dat� se simtea mai iubit� �n parfum de magnolii rosii; de fiecare dat� se simtea mai curat� �n parfum de magnolii albe; de fiecare dat� era mai frumoas� sub petalele catifelate de magnolie. Aici se �nt�lnea �n fiecare prim�var� cu vechiul ei prieten si st�teau de vorbe ore �ntregi, dup� care �i desprindea c�te o floare, si-o prindea �n p�rul ei negru si �l str�ngea �n brate z�mbind. Aici �si g�sea de fiecare dat� perechea ei secret� de aripi. Aripile ei. Doar ale ei ! Poate nu mari, poate nu minunate, dar �ndeajuns de bune pentru a o �n�lta, pentru a o face mai alb�. Si era totul o poveste frumoas�, povestea ei salvatoare, clipele ei de visare, clipele ei de fericire, poate singurele pe care si le putea permite. Aici, an de an, �si g�sea pacea. Aici, an de an, se putea desface de toate micile mizerii si r�ut�ti pe care era nevoit� s� le �ndure zilnic. Era singurul moment �n care puteau fi doar ea si el �n lumea lor de vis�tori muti, �n lumea lor de alb, de fericire; doar ei, �ndr�gostitii ce aflau totul despre cel�lalt doar privindu-se. Dar anul acesta e trist�. Dezn�d�jduit�, merge cu capul plecat, cu ochii �n covorul de petale scuturate pe care le striveste usor. �ncet, cu pasul mirosind a petale vestede de magnolie, se �ndreapt� spre vechiul ei prieten. Cu tristetea si cu p�rerile ei de r�u se sprijini de trunchiul b�tr�nului copac. Nici nu se uit� la el. Se simte epuizat�, lipsit� de orice rost. Simte c� se �neac�, si c� este inutil s� se mai zbat�. O doare sufocarea si mai mult dec�t a g�si pe cineva care s-o trag� �napoi t�njeste dup� liniste si pace. At�tea are �n g�nd �nc�t se blocheaz� si nu mai poate s� zic� nimic. �n plus si magnoliile s-au scuturat. Ah, c�t ar vrea s� se trezeasc[ �n clipa urm[toare si totul s� fi fost doar un vis ur�t. El n-o mai v�zuse niciodat� at�t de trist�. �i spune c� nici o ceart�, nici o problem� nu conteaz� cu adev�rat, c� totul va fi bine, c� nu e prea t�rziu s�-i iubeasc� oricum ar fi ei, r�i sau buni, c� trebuie s� caute s�-i �nteleag�. �i spune c� oricum desp�rtirea le spal� pe toate si r�m�i doar cu amintirile, cu p�rerile de r�u c� nu i-ai iubit c�t ai fi putut, c� nu le-ai fost al�turi c�t ai fi putut s� le fii, c� ati fost doar niste str�ini �n jurul aceleiasi mese c�nd poate ati fi putut fi o familie. �i mai spune c� oricum r�m�ne golul acela imens pe care nu-l poti umple cu nimic. El �ti arat� c�t de mult au �nsemnat pentru tine si te miri apoi printre lacrimi cum ai putut s� te porti �n asa fel cu ei. Dar ea nu aude nimic. I se pare c� e prea t�rziu. Pentru ea, a pierdut totul... a pierdut Orasele Smaraldelor... a pierdut Vr�jitorii din Oz... Pentru ea s-au pierdut margaretele si macii din holdele de gr�u... s-au pierdut cerceii rosii de iunie... s-au pierdut curcubeele de stele c�z�toare cu focurile de paie din noptile de var�... s-au pierdut perechile de ochi sub clar de lun� ce-ti spuneau at�tea f�r� vreun cuv�nt... s-au pierdut panerele cu mere-n flori de tei... s-au dus toate cu bunicii, cu tot ce �nseamn� pacea... s-au pierdut p�rintii cu florile de magnolii si nu le va mai reg�si nicic�nd. V�z�nd-o at�ta de �ntristat� b�tr�na magnolie �nfloreste asupra ei pentru a doua oar� �n an; numai pentru ea. �ns� biata fat�, pl�ns�, uitat�, cu pasul mirosind a petale ofilite, nu bag� de seam� si se pierde �n nelinistea zorilor g�ndind: "Au �nflorit magnoliile� Ce le-au f�cut florile ?" Cine a v�zut viat� pus� �n slujba celorlalti si magnolii pl�nse ?
