Iar atunci cand eu sunt singur,
Un poet prea fericit,
Doar atunci cand luna-si picur'
A ei boabe de argint,
Eu ma simt in Rai,si versuri
Pe-a mea frunte luminoasa,
Cu-a lor mandre intelesuri
Se ivesc pe frunte-n masa.
In tacere suna lira-mi
Si-a mea mana e pe struna
Si se mladie gandirea-mi,
Frematand sub mandra luna.
Eu traiesc in fericire,
Solitar si infocat
Si a vietii-mi mar-iubire
Este versul cel curat.
Iar atunci cand cerul negru
Se revarsa peste mine
Nici nu cant in dans funebru,
Ci ma-ncant cu versuri line.
Poezia ma renvie,
Cu-al ei cant sublim si mandru,
Cu-a ei mare visterie,
Ce-mi imbogateste gandul.
Am pierit eu intr-o noapte
Si-am ajuns in Raiul sfant,
Iara Domnul mult in ceruri
Pentru mine-a spus un cant.
Iar acum,vrajit de lira,
Si de cant dumnezeiesc
Si de strune ce vorbira
Sunt aici,exist,traiesc!