Cu inima cant
Amarul meu cant,
Caci lira sfarmata nu canta,
Batuta de vant,
Ascunsa-n pamant
In triste morminte se-avanta,
Iar muza-mi pe loc,
Cuprinsa de foc,
Se-avanta-ntr-un somn pe vecie,
Nu vrea sa mai stea
Cu inima mea,
Ce iarasi adanc se sfasie.
Dar ce sa mai fac,
Sa plang sau sa tac,
Sau doar sa privesc in tacere
Cum strunele zac,
Plutind peste lac
Si nemaigasind mangaiere?
Pe undele lui
Adanc albastrui
Pluteste pierduta-mi simtire,
Cu glas de argint,
Prin strune vorbind,
Catand nevazuta mea fire.
Dar apa-i cea rea
Simtirea mi-o ia
Si-o-nghite de mila secata;
'Napoi o as vrea,
Dar nu vrea sa-mi dea,
Sa fiu cel ce-am fost inc-o data.
Acum eu ascult,
Cuprins de tumult
A apei nestinsa rumoare
Si nu pot sa spun
Ce simt eu acum,
Cat sufletul iarasi ma doare.
Plutind peste lac
Gandesc cum sa fac,
'N-a vietii perfida gondola
Ca iarasi sa scap
De ura din lac,
De-a tristei dureri barcarola.
Aici,langa lac,
Mormantul mi-l sap,
Caci asta e singura cale.
Din nou voi gasi
Placerea-ntr-o zi
Si-apoi eu canta-voi agale.
Atunci voi varsa
Durerea cea grea
Si singur pleca-voi din lume,
Iar cand voi privi-o
Voi zice adio,
Adio la viata si nume!