Marian Busoi - A fost odat�... [email protected]

A fost odat�...

A fost odat' cum n-a mai fost
O mandra-mparatie,
O juna zmea si-un fat-frumos
Erau sot si sotie.

Aveau ochi galisi si frumosi
Si floare in cosita
Si se spunea din mosi-stramosi
C-avut-au o fetita.

In alba fasa si-n parfum
Era invaluita
Si se spunea ca-n al lor drum
De sus era venita.

Ochii sai doua margele,
Parul sau de aur plin
Si o salba grea de stele
Luminat-o-au alin.

O numira pe fetita
Precum luna de pe cer,
Caci balaia sa cosita
Scanteiaza efemer.

Nu trecu timp mult pe lume
Si fetita se mari,
Auzindu-se-al sau nume
Peste multe-mparatii.

Iar ai sai parinti indata,
Inalbiti de-a vremii nea
Cautara pentru fata
Potrivitul pentru ea,

Iar pe patul lor de moarte,
Lepadandu-si al lor duh
Vocea lor rasuna foarte
Intristata in vazduh:

"Cata bine,draga fata,
In a ta imparatie
Fat-frumosul tau indata
Si iubeste-l pe vecie."

Ei se stinsera in seara,
Ca o lumanare-n sfesnic
Si suspinele-i spalara
Si ii mantuira vesnic.

Toata armia regeasca,
Cu sicriele pe rand
"Dumnezeu sa-i odihneasca"
Mergea binecuvantand.

Iar in ziua urmatoare,
Cand un soare rasari
A lor fiica-ncantatoare
Pe baiat il intalni.

Amandoi se sarutara,
Sub a soarelui cununa
Si de pasuri ei uitara,
Pan' apare mandra luna.

Iar in mandra-mparatie
Se-adunara oaspeti mari,
Petrecand in veselie,
Zguduind acel hotar.

Doar luceafarul din ceruri
Era martor la cea nunta,
Iar zefirul cu misteruri
Era preotul ce canta.

Dar in zorii diminetii
Acel mire disparu
Si in panza batranetii
Acea fata se vazu.

Fata cade-n disperare
Si ea-l plange cu mult dor,
Caci cel mire ca un soare
Era doar un zburator.

"Zburator,ce-n a mea viata
Cu lumin-ai aparut,
Lumineaza a mea fata,
Caci eu stiu ca m-ai placut."

Chiar asa cea fata zise,
Cand tenebra se l�s�
Si �i aparu in vise
Un parinte ce-i cant�:

"Cata bine,draga fata,
In a ta imparatie
Fat-frumosul tau indata
Si iubeste-l pe vecie."

Cauta frumoasa fata
In a sa imparatie,
Fat-frumosul sau indata
Si-l iubi in vesnicie.

Si aceast-a lor poveste
Chiar acuma se sfarsi,
Cand a inimii tempesta
In tenebra se opri.

Au aflat a lor iubire,
Singurateci si-ntristati,
Caci voioasa fericire
A acelor incantati

Nu apare niciodata
Decat dupa intristare,
Dupa lacrima-ntristata
Si adanca-nsingurare.



Pagina principala /Poezie/Poeziile lui Marian
Hosted by www.Geocities.ws

1