Iar inimile noastre
De tainica-i lumina
Se umplu ca albastre
Flori triste din gradina.
Cand ea nu se arata
Pe ceruri cristaline
Traim pe jumatate,
Cu gandurile pline,
Iar inimile noastre
Suspina vestejite,
Ca florile in glastre,
In taina ofilite.
Si-n viata noastra toata
Selena e-o sibila,
Cu fruntea luminata,
Cu ochii de copila,
Iar trista sa lumina
Da viata vietii noastre,
Cand inima suspina
Ca florile albastre.
Prin poarta vietii mele
Lumina ei patrunde
Si glas de filomele
In suflet se ascunde.
Cu raza sa de aur,
De tainica sibila
Al inimii tezaur
Patrunde cea copila.
Chiar trista suferinta
Din inima dispare,
Cand tainica fiinta
In sufletu-mi apare
Si-aluneca pe-o raza
In codrul singuratec,
Venind ca sa ma vaza
In raul cel molatec,
Si-n viata noastra toata
Selena e-o sibila,
Cu fruntea luminata,
Cu ochii de copila,
Cu falnica cosita,
Gingasa si balaie,
In codrul singuratec
Varsand a sa vapaie,
In inimile noastre
Varsand a sa lumina,
Cand trista-ne faptura
Zambeste sau suspina,
Cand trista suferinta
In noapte ne patrunde
Si-n mandra-ne fiinta
Tenebra se ascunde
Si-n viata noastra toata
Selena e-o sibila,
Cu fruntea luminata
Si ochii de copila.