Dar atunci cand e tristete
In sufletu-mi ce moare
Dumnezeu imi da binete
Si plang pe-a Lui picioare.
O lumina se arata,
In sufletul meu bland,
Ce aduce dintr-o data
Tezaurul plapand.
Iar tezaurul ce-odata
Din sufletu-mi lipsea,
Voiosia-i cea curata,
Ce El mi-o pregatea.
Atunci tresalt macabru,
Cuprins de aiurare,
Caci ca un candelabru
In sufletu-mi apare.
El trezeste-ntreaga viata,
Cu-al sau nimb al mantuirii
Si cunoaste-orice povata,
Caci e Tatal nemuririi.
Eu Il vad fiece noapte
Si ma-nchin la El plangand,
Eu aud a Sale soapte
In gandirea-mi murmurand.
El va fi in vesnicie
Oglinda sufletului meu,
A credintei visterie,
Ce straluceste tot mereu.
Iar cand aripi imi vor creste
Voi zbura la cer cu drag,
Cantand tainic,ingereste,
Ca-ntr-o rariste de fag.