Marian Busoi - Al vietii nenoroc [email protected]

Al vietii nenoroc

Al vietii nenoroc si-a mea credinta
Primit-am de la soarta blestemata
Si-am fost vasal la trista suferinta,
Plangand aici cu inima-ntristata.

Acum voiesc sa scap de suferinta
Si de tristele napaste ce ma-nving;
Suspina nencetat a mea fiinta,
Caci tristetea si obida nu se sting.

Eu stiu acum ca am aceeasi soarta,
Chiar de zambesc sau de suspin in taina;
Suspina nencetat a mea fiinta,
Sub trista si iubita mortii haina.

Sa plang sau sa zambesc imi e totuna,
Caci lacrima se naste totdeauna.



Pagina principala /Poezie/Poeziile lui Marian
Hosted by www.Geocities.ws

1