Lacrimi �n Decembrie - Alexandra -
[email protected]
Decembrie...O zi linistita, in care simteam bucuria
vacantei ce urma sa ma cheme, ca de fiecare data, in
mrejele ei...poate la munte...Simteam chemarea ta...
Era atat de aproape...Doamne, cat am asteptat-o!...
Si a venit...A venit insa, cu lacrimi nesfarsite,
cu dureri neincetate in suflet si inimi planse, cu
zile
triste si...respiratii incetinite, cu priviri
intunecate,
chiar si atunci cand soarele isi facea simtita
prezenta.
Imi doream sa fii plecat cu tine, acolo departe...
Dar cum?! Ca Dumnezeu mi te-a luat fara sa ma fii
anuntat.
De ce, Doamne?! Oare meritam?!
De ce a trebuit sa transformi fulgii desi de nea in
lacrimi
ce nu vor inceta sa curga?! De ce nu poti sa-mi
dezgheti,
macar pentru o clipa, sufletul?!
Ah...da...stiu...pentru
ca nici o primavara, un suras sau o floare nu poate
topi
gheata din inima mea, pentru ca in sufletul meu, in
fiecare
zi e iarna...
Iar pentru cel ce l-am iubit si l-am pierdut:
cand inima vreodata-ti va plange si va incerca sa ma
cheme,
sunt doar lacrimile ochilor mei...sunt lacrimi ce curg
neincetat...
sunt lacrimi de sange...ce astern tacerea pe
morminte...
Prin ele te voi simti mereu aproape de sufletul
meu...
si nu voi uita cum e sa iubesti...
...Chiar daca esti undeva, in ceruri albastre,
pierdute parca in ochii tai albastri..ce nu am sa-i
mai vad si nu am sa-i mai sarut, niciodata.
Devi Blue