Devi Blue - Alexandra -
[email protected]
Din departare, o fata obisnuita, fara prea multe
mofturi si dorinte.Sta de vorba cu oameni simpli,
doreste sa se impuna in viata.
Eu am avut ocazia s-o cunosc altfel...si nu am sa
regret niciodata. Am ajuns sa o cunosc mai bine decat
pe mine insami...E o fata puternica, cu caracter,
inteligenta si un mic secret...are niste ochi albastri
foarte frumosi...A povestit multe despre ea, si poate
destainuirile ei nu se opresc aici, cu siguranta...
Am spicuit cate ceva din gandurile ei, adunate in
decursul a 18 ani, in care s-a bucurat de viata cum a
stiut mai bine...
Ce se poate spune despre ea?! Ca e talentata, ca e
sincera si prietenoasa, ca are un suflet plin de
dragoste...Ca iubeste florile si albastrul infinit,
poezia si delfinii, ca e indragostita de natura
muntelui si isi iubeste prietenii, ca adora soarele si
stelele...Doreste ca visele sa-i fie implinite si
...spera. E ambitia si optimismul numarul 1 si e
multumita de sine, atat timp cat ii multumeste pe cei
din jurul ei...
Am aflat multe despre ea...si...m-au incantat
spusele ei...felul ei inedit de a povesti si de a
capta atentia...Stie sa-si impuna punctul de vedere si
stie sa se faca ascultata. Se mahneste cand este
ranita, dar a invatat sa ierte. S-a chinuit mult
atunci, dar pentru ea, " a ierta " este mult mai
important
si mai usor, decat " a respinge ".
A povestit cate ceva despre prietenii ei, pe care
ii considera " fratii" ei de suflet si pentru ei ar
face orice. Nu am sa uit niciodata acele cuvinte
rostite de ea: " viata mea traieste prin cea a
prietenilor mei si prin dragoste. E ceva deosebit sa
ai un sprijin la nevoie, dar si un complice la "
nazbatiile " ce te atrag in jocul lor."
....Si a rasuflat usurata, iar pe fata ei se citea un
suras dulce, adunat parca de pe buzele tuturor
prietenilor sai.
Trecusera ceasuri bune de cand incepusem sa intru
in vorba cu ea...Si culmea, nu ma plictisisem...
In cele cateva ceasuri, am cunoscut o viata de om,
viata unei tinere fete, cu idealuri si sperante, cu un
suflet de aur!
Atunci a fost si atat...
Un timp nu ne-am mai intalnit. Parca disparuse: poate
se pierduse in " zarea albastra " a gandurilor ei,
poate inota alaturi de un delfin in mare, poate
ajunsese scriitoare, poate se transformase intr-o
floare, poate devenise stanca de piatra a muntelui
ce-l iubea sau poate se evaporase printre marea de
prieteni pe care ii avea, poate ajunsese o raza de
soare, sau poate o stea in Carul Mare... Poate...
Au trecut anii, si tot intamplator, la fel ca si
prima data, intr-o dupa masa, nu chiar insorita, am
zarit-o...
In departare, aceeasi fata obisnuita, fara prea
multe mofturi si dorinte... Aproape de mine, era tot
ea, aceeasi...aceeasi ochi albastri...A zambit, iar
toata caldura zambetului ei a readus soarele pe cer...
Sa fi fost oare adevarat?! Chiar era ea, o raza
rupta din soare?! Cred ca da...si mai presus de toate
este o floare, un albastru infinit, o poezie, un
delfin in mare, un munte statornic si un prieten de
nadejde... un soare, o stea, in viata fiecaruia...
N-o lasati sa se ofileasca, sa piara, sa se inece,
sa cada, sa moara sau sa apuna...Mentineti flacara
tineretii si a dragostei, vie, mereu...
Acolo, undeva, cumva, ea va iubeste....Devi Blue....