S-au intalnit a noastre drumuri
Si se-ntalnesc mereu.
E prea simplu si prea greu
Macar un zambet sa mai furi.

Trec pasari albe-n zbor mereu.
Se duc departe,mai departe...
Iar noi ramanem ca un zmeu,
Prins de o ata-n urma lor,pt eternitate.

Privesti cum trec si trec pe rand,
Caci n-ai sa le mai vezi curand.
S-au dus departe:n-ai cum sa le opresti!
Iti pare rau si poate n-ai sa mai zambesti.

O floare-n camp parca te cheama.
Te duci,o vezi si-ncerci sa ii vorbesti.
E lumea rea ce te indeamna,
Sa fii trist, sa nu zambesti.

Rand pe rand,trec oameni fel de fel,
Sunt ca si altii:niste oameni de nimic.
Si-ti vine sa-ti iei zborul ca un porumbel,
Sa evadezi din adancimi de intuneric.