Au trecut de-atunci oameni si oameni,
Pe-acea ramura albastra de stea;
Eu a stiut ca totusi nimeni,
Ce ar fi vrut sa stea,nu reusea,nu reusea.

Si am trait acolo mereu si mereu,
Pe-acea ramura albstra de stea,
Eu,impreuna cu albastrul sufletului meu,
Eu,o copila ce inca radea si radea.

Inchei aici mica mea povestioara,
De pe-acea ramura albastra de stea,
Copila cu sufletul albastru-n inimioara,
Care traia...si plangea...si radea.