Orice participant la cea mai banala forma de competitie auto stie ca cel mai elementar lucru este sa isi usureze masina astfel incat masina sa fie cat mai agila.
Sigur ca pentru 1 singura participare ajunge eliminarea bancheti si a scaunului din dreapta (in cazul in care esti singur in masina) dar daca vrei sa participi la mai mai multe etape ale unui campionat pentru amatori (spre exemplu Campionatele Judetene de Automobilism) sau chiar profesional (de ex. VTM) nu mai ajunge doar o usurare bruta ci incepe sa conteze pozitia centrului de greutate.
Ideal ar fi ca acesta sa se miste in
functie de miscarea caroseriei relativ cu rotile (sa se afle permanent
in centrul de ruliu) dar asta nu se poate… De aceea trebuie sa urmarim
ca distributia greutatii automobilului (pozitionarea centrului de greutate)
sa fie in asa fel incat automobilul sa fie usor manevrabil si predictibil.
1.1 Greutatea statica
Greutatea statica este greutatea care apasa pe fiecare anvelopa, cand automobilul este in repaus, echipat de cursa, ideal cu combustibil si echipaj (sau pilot) la bord. In cazul in care participati la curse la care se impune o greutate minima la sfarsitul cursei, cantitatea de combustibil de la bord fiind elementul cu care trebuie sa jonglati.
Cel mai bine ar fi ca greutatea de
pe fiecare roata sa fie identica, obtinand astfel o masina cu comportament
neutru. Avand in vedere ca marea majoritate a automobilelor existente in
circulatie in Europa au motorul si tractiunea pe puntea din fata, acest
deziderat este greu de atins. De aceea trebuie sa incercam ca greutatea
de pe puntea din fata sa fie cat mai apropiata de greutatea de pe puntea
posterioara. Egalizarea greutatilor de pe cele 2 punti se poate face prin
mai multe cai, in functie de cat de pregatit este fiecare sa aduca schimbari
automobilului cu care participa la curse.
Cand lucram la distributia statica
a greutatii, utilizam in mod normal doua procentaje cu care analizam greutatile:
procentul de greutate pe partea stanga si procentul de greutate pe puntea
posterioara. Acestea se pot calcula cu formula:
![]() |
ATENTIE!!!
Distributia optima a greutatii se obtine doar prin incercari succesive, aceasta influentand foarte mult tractiunea si franarea unui automobil; insa nu uitati pentru ce fel de curse va pregatiti masina: daca este pentru curse in care sunt multe viraje trebuie acordata o atentie mai mare comportarii pe viraje decat la acceleratii, daca este doar pentru diverse curse unde nu vreti sa faceti altceva decat sa parcurgeti cat mai repede o distanta in linia dreapta este esentiala amplasarea centrului de greutate in asa fel incat puntea motoare se fie cat mai bine incarcata.
Amplasarea diverselor agregate cat
mai jos posibil influenteaza in mod pozitiv, pe langa centrul de greutate,
ruliul automobilului, acest lucru trebuind de asemenea testat deoarece,
fara desene de uzina nu putem sti unde anume se afla centrul de ruliu al
automobilului nici macar in repaus.
1.2 Greutatea diagonala
Greutatea diagonala ne arata distributia
greutatii dupa diagonalele masinii. Calcularea procentuala a greutatii
diagonale se face anlog calcularii grutatilor procentuale posterioare respectiv
pe o parte si anume:
| unde: Md - greutatea diagonala |
Utilizarea acestei diagonale in mod
uzual vine din cursele pe oval desfasurate pe continentul american. Daca
un automobil are procentul greutatii diagonale pe diagonala SS - DF mai
mare de 50% inseamna ca automobilul va avea un caracter mai subvirator
(puntea fata tinde sa iasa din viraj) in virajele de stanga si va tinde
catre supravirare in virajele de dreapta.
1.3 Cum sa cantaresti masina
Iata cateva puncte care nu trebuie sa le uitati cand cantariti un automobil:
1.4 Ajustarea distributiei statice a greutatii
1.6 Centrul de greutate
Centrul de greutate este un punct in care se considera ca este concentrata toata greutatea automobilului. Daca un automobil ar fi suspendat in centrul de greutatea ar sta in echilibru perfect atata vreme cat nici o alta forta externa nu ar actiona asupra lui.
Determinarea pozitiei centrului de greutate se face dupa cele 3 axe ale automobilului, adica dupa lungimea, latimea si inaltimea acestuia.
Pentru determinarea pozitiei longitudinale
a CG este necesara cunoasterea greutatii totale, a greutatii pe puntea
din fata si/sau pe cea din spate ("sau" - in cazul in care masina sta orizontal
in timpul cantaririi) si a ampatamentului.
Fig 1.2 Pozitionarea longitudinala
a centrului de greutate
Distantele l1 si l2 de la CG la centrele rotilor de pe puntea fata respectiv spate se face cu ajutorul formulei:
Analog se calculeaza si pozitionarea
laterala a CG.
Fig 1.3 Pozitionarea laterala a CG
Insa cel mai important este sa se cunoasca
pozitionarea verticala a CG, mai bine zis inaltimea acestuia.
Fig 1.4 Determinarea inaltimii
centrului de greutate
Pentru a putea determina inaltimea
CG este necesra cantarirea automobilului cu una din punti ridicata, fiind
necesara cantarirea cel putin unei punti si cunoasterea inaltimii la care
a fost ridicata una din punti.
Reducerea inaltimii CG este benefica
din punct de vedere dinamic deoarece transferul de masa in viraje se reduce
odata cu reducerea inaltimii CG. Iata cateva exemple cu care voi incerca
sa arat influenta pozitionarii CG si a distributiei greutatii. Exemplele
sunt cladite unul pe celalalt, deci recomand urmarirea pas cu pas a lor.
Exemplul 1
Sa consideram ca avem o masina cu urmatoarele caracteristici:
Masa totala Mt = 1000 kg
Masa pe puntea fata Mf = 500 kg
Inaltimea CG H = 0 m
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Tab. 1.1 Distributia statica a greutatii
Acest automobil teoretic are cate 250
kg pe fiecare roata. Utilizand o diagrama in care este prezentata tractiuea
in functie de sarciana pe anvelopa (a se vedea curbele prezentate in capitolul
anvelope) putem vedea ca fiecare roata poate transmite o forta longitudinala
de 320 kg, deci, in total 1280 kg. In acest caz ideal, cand nu avem transfer
de masa deoarece inaltimea CG este 0, automobilul poate vira cu o acceleratie
laterala maxima de 1.28 g (12.55 m/s2), calculata cu formula:
| acc lat maxima = Tractiunea disponibila / Greutatea totala |
Pare a fi destul de bine pana cand
luam in considerare si faptul ca in realitate se transfera masa de la anvelopele
din interiorul virajului la cele de pe exteriorul acestuia deoarece apar
fortele de virare pe toata perioada cat automobilul se afla pe o traiectorie
curbilinie.
Exemplul 2
Transferul de masa - Mtrans intr-un viraj parcurs cu viteza
si acceleratie laterala constanta (caz ideal - asa ar fi bine sa se parcurga
orice viraj) depinde de acceleratia laterala-alat, ecartamanetul
masinii - A, inaltimea CG - H si greutatea totala - Mt, fiind
exprimat cu ajutorul formulei:
| Mtrans - masa transferata
Mt - masa totala alat - acceleratia laterala H - inaltimea CG g = 9.81 - acceleratia gravitationala A - ampatamentul |
Considerand ca automobilul parcurge un viraj de stanga are un ampatament
de 1.75 m si o inaltime a CG de 0.7 m rezulta:
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Total
|
1000
|
1000
|
1004
|
Cu ajutorul formulei de la Exemplul 1 putem calcula acceleratia laterala
maxima si ajungem la rezultatul ca aceasta s-a redus la 1.004 g. Daca s-ar
reface calculul pentru inaltimea CG de 0.5 m am ajunge la o valoare mult
mai buna, si anume 1,27 g. Astfel se observa importanta vitala a coborarii
centrului de greutate.
EXEMPLUL 3
In acest exemplu vom considera ca automobilul se comporta ca si in exemplul
2, doar ca greutatea pe puntea din fata este mai mare, si anume reprezinta
60% din greutatea totala. Vom vedea astfel influenta distributiei de greutate
intre cele 2 punti.
| Roata | Masa statica pe anvelopa | Masa transferata lateral | Masa dinamica pe anvelopa | Tractiunea disponibila |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Total
|
1000
|
1000
|
1235
|
Refacand calculele dinainte vedem ca acceleratia laterala maxima este
de 1.235 g, o valoare dealtfel foarte buna, dar care, in acest caz, reprezinta
doar o valoare medie.Din acest exemplu putem vedea ca acceleratia laterala
maxima cu care se poate parcurge un viraj difera de la puntea din fata
la cea din spate. Astfel, acceleratia laterala maxima care poate fi atinsa
pe puntea din fata este de 1.15 g (se imparte tractiunea disponibila pe
puntea din fata la greutatea puntii fata) iar acceleratia laterala maxima
care poate fi atinsa pe puntea din spate este de 1.35 g.
Ceea ce inseamna ca acest automobil va putea parcurge un viraj mult
mai incet decat daca distributia greutatii ar fi 50%-50%, acceleratia laterala
maxima care poate fi atinsa intr-un viraj fiind de 1.15 g, in continuare
automobilul va incepe sa subvireze, adica tractiunea disponibila pe puntea
din fata neajungand sa traga masina din viraj.
Aceste calcule se pot face si pentru a afla influenta ditributiei diagonale a greutatii sau pur si simplu pentru diverse distributii ale greutatii intre puntea fata si spate sau stanga si dreapta, fiind utile pentru a avea o baza de la care se pleaca cu setarea automobilului in functie de preferintele pilotului.
Limitarea transferului de greutate este benefica pentru imbunatatirea tractiunii, aceasta fiind vitala in orice fel de competitii. Dupa cum voi prezenta in capitolul legat de anvelope, forta de tractiune a unei anvelope nu creste liniar cu sarcina, ceea ce inseamna ca limitam tractiunea.
Nu trebuie uitat ca setarea optima a masinii de concurs este primordiala, pilotul avand sarcina sa se acomodeze cu masina si sa schimbe aceste setari doar daca nu se simte bine cu comportamentul masinii.